Print This Post

Andrew Solomon, despre sexualitati si identitati

Andrew Solomon, renumit psiholog si scriitor american, a vorbit sambata 14 iunie in fata unui public numeros in cadrul unei prelegeri intitutale Despre iubire, cu orice pret: sexualitati si identitati in secolul 21. Evenimentul a fost organizat de Asociatia ACCEPT si Asociatia TRANSform, cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, in sala de cinema de la UNATC (Matei Voievod 75-77).

In interviul accordat Asociatiei ACCEPT, Andrew Solomon explica ce inseamna identitate si sexualitate, vorbeste despre afirmarea identitatii gay si despre diversi opozanti ai recunoasterii drepturilor LGBT ca drepturi ale omulului.

T: Astazi veti tine o prelegere despre sexualitati si identitatati in secolul 21. Ce inseamna sexualitate? Ce inseamna identitate?

Andrew Solomon: Sexualitatea este definita de atractiile pe care le simti, de cine te atrage, motivul pentru care esti atras de o anumita persoana, modul in care te trateaza societatea ca rezultat al atractiei pe care o exprimi, care sunt lucrurile pe care vrei sa le prezinti lumii si lucrurile pe care le tii ascunse.
Pentru mine, identitatea este un subiect de interes intrucat multe tipuri de sexualitate, precum sexualitatea mea ca homosexual, au fost considerate ca fiind o boala, dar din ce in ce mai mult sunt considerate identitati in Statele Unite. Folosim cuvantul boala sau patologie cand vrem discreditam un fel de a fi si folosim cuvantul identitate cand vrem sa sarbatorim un fel de a fi. Simt si sper ca schimbarea majora a secolul 21 este ca luam in considere ca identitati ceea ce am catalogat in trecut ca patologii.

T: Articolele si cartile dumneavoastra analizeaza numeroase subiecte, dar sunteti cunoscut mai ales pentru abordarea unor teme precum depresia si relatia dintre parinti si copii. De ce ati ales sa vorbiti despre aceste subiecte? Cum au definit trecutul si propria dumneavoastra identitate aceasta alegere?

A: Sunt convins ca identitatea si trecutul meu au definit temele pe care le-am abordat. Ambele carti (Demonul Amiezii: O Anatomie a Depresiei si Far from the tree: Parents, Children and the Search for Identity) au ca sursa autobiografia mea. Am scris cartea despre depresiei pentru ca am avut o depresie. Apoi am public un articol despre experienta mea ca persoana depresiva in revista americana The New Yorker. In luna in care a aparut acel articol am primit mai mult de 500 de scrisori de la oameni care au dorit sa imi impartaseasca experienta lor sau sa o comenteze pe a mea si am realizat ca era nevoie de o carte care sa ajute oamenii sa capete o intelegere profunda si fundamentala asupra depresiei si prin ce trece o persoana afectata de depresie.
Volumul Far from the tree a fost inspirat de experienta mea cu comunitatea persoanelor cu deficiente de auz despre care scriam pentru New York Times. Atunci am descoperit ca majoritatea copiilor cu deficiente de auz se nasc avand parinti care aud, ca acei parinti incearca sa-si integreze copiii in societate si ce de cele mai multe ori abia in adolescenta sau mai tarziu acesti copii descopera cultura oamenilor cu deficiente de auz, cultura creata pe baza comunicarii prin limbajul semnelor. Mi-am dat seama cat de similara este acesta situatie cu experienta unui homosexual nascut intr-o familie cu parinti heterosexuali, care in general cred ca ar fi mai bine ca al lor copil sa fie straight, si sentimentul eliberator care apare cand acea persoana descopera cultura gay, deseori in adolescenta sau mai tarziu.
O prietena a unei prietene avea o fata care are nanism; cel mai adesea persoanele de statura mica se nasc in familii cu parinti de inaltime obisnuita. Lisa a incercat sa se hotarasca daca sa-si creasca fiica cu o viziune de sine in care aceasta sa creada ca este la fel ca toti ceilalti, dar putin mai scunda, sau sa o directioneze catre imbratisarea unei identitati de persoana cu statura mica. Pe masura ce-si exprima nehotararea, mi-am dat seama ca este necesara o discutie continua despre experienta unei familii care se percepe ca fiind in esenta obisnuita si care are un copil extraordinar dintr-un anumit punct de vedere si cum aceste familii gestioneaza diferentele.

T: Ati fost criticat pentru analogia dintre dizabilitate si homosexualitate?

A: Nu am fost criticat foarte mult. Cred ca oamenii sunt mai critici daca doar aud acesta idee decat daca citesc cartea. Consider ca a existat o succesiune constanta a miscarilor pentru drepturi fundamentale si fiecare s-a inspirat din cea precedenta. Miscarea sufragetelor (n.r dreptul la vot pentru femei) a dat start acestor tendinte, apoi a venit miscarea pentru drepturile civile care milita pentru egalitatea minoritatilor rasiale din SUA, iar apoi a urmat miscarea pentru drepturi LGBT. A existat o tendinta pentru oamenii din fiecare miscare, ca urmare a acceptarii drepturilor lor de catre societate in general, de a spune ‘OK, dar stii, acum ca persoanele de culoare sunt egale, nu vrem sa ne compari cu persoanele homosexuale’ si consider ca aceasta afirmatie exprima un punct de vedere lipsit de generozitate. Cred ca generos este sa spui ‘Hei, avand in vedere ca inainte eram considerati bolnavi, iar acum nu mai suntem, cine mai doreste sa faca acest pas impreuna cu noi?’ pentru a intinde o mana persoanelor cu dizabilitati. Cand fac analogia intre homosexualitate si dizabilitate nu spun ca homosexualitatea este o dizabilitate si nici nu discreditez homosexualitatea. Cand fac aceasta analogie vreau sa subliniez ca notiunile noastre despre boala si identitate sunt notiuni fluide si ar trebui sa constientizam acest aspect.

T: Persoanele LGBT din Romania sunt unele dintre cele mai discriminate grupuri. Studii recente au aratat ca 60% dintre cetatenii romani s-ar simti foarte inconfortabil daca ar fi rude cu o persoana homosexuala. Care este sfatul dumneavoastra pentru copiii care vor sa isi faca coming out-ul fata de parinti? Dar pentru parinti?

A: In primul rand, consider ca din ce in ce mai multi oameni ar trebui sa isi afirme identitatea. Cu cat fac mai multi acest lucru, cu atat va fi mai usor. Odata, activistul Harvey Milk a fost intrebat de unii dintre asociatii sai mai tineri ce ar putea sa faca pentru miscarea drepturilor LGBT, iar acesta a spus ‘Du-te si spune-i cuiva’, iar acesta este un mesaj incredibil de important. Du-te si spune-i cuiva.
Cand spui ca 60% dintre romani nu se simt confortabil cu ideea de a avea un homosexual in familia lor, din acel procent de 60% sunt sigur ca cel putin 25% chiar se afla in aceasta situatie si nu cunosc acest fapt, nu sunt constienti de el. Ca atare, a iti face coming out-ul chiar face diferenta. Persoanele gay din SUA au inceput sa isi asume public identitatea motivate intr-o mare masura de criza SIDA – un motiv nefericit, dar care totusi a ajutat la daramarea unor bariere. Unul dintre mesajele cheie ale miscarii pentru drepturile persoanelor care traiesc cu HIV a fost Tacere = Moarte. Exista sentimentul ca atat timp cat ramai tacut cu privire la cine esti cu adevarat, nu te poti astepta la schimbari.
Cu toate acestea, nu e usor sa iti faci coming out-ul intro societate ca aceasta (n.r. Romania). Unele persoane devin vulnerabile si nu pot tolera asta. Cred ca ne-am putea astepta la reprezentari mai bune in mass media, deci persoanele care lucreaza in presa ar putea ajuta prin reprezentarea corecta a persoanelor si istoriilor personale gay. Cred ca este important ca oamenii sa inteleaga ca exista persoane gay la fiecare nivel. Persoane gay sunt in guvern, sunt conductori de tren, exista in comunitati de romi, sunt peste tot – ceea ce e foarte important. Ar fi minunat daca persoane gay cu realizari de marca si-ar afirma identitatea public. Stiu ca exista un actor faimos in Romania care este gay si a refuzat sa faca orice declaratii publice despre asta. Cred ca exista o datorie morala ca acesti oameni de succes sa vorbeasca despre faptul ca sunt gay, pentru ca, facand asta, dau posibilitatea unui mare numar de oameni care in prezent sunt disperati din cauza sexualitatii lor sa se gandeasca ca daca acea persoana e gay, poate ca e ok.

T: SUA si Europa Occidentala au facut mari progrese in recunoasterea drepturilor persoanelor LGBT. Situatia este foarte diferita in Europa de Est. Crezi ca valorile traditionale si religioase au vreun impact asupra acestei situatii? Sau alta este cauza?

A: Cred ca, din multe puncte de vedere, Europa de Est inca se reface dupa semnele lasate de mostenirea comunista, chiar si la douazeci de ani dupa (n.r. caderea acestuia) si are de recuperat teren. Bineinteles, exista lucruri extraordinare in aceasta zona.
Apectul religios este central in toate dezbaterile pe tema (n.r. drepturilor persoanelor LGBT) din toata lumea. Dreapta religioasa din Statele Unite este marele opozant al drepturilor persoanelor LGBT si motivul pentru care anumite drepturi nu au fost recunoscute. Eu sunt membru al consiliului director al National Gay and Lesbian Taskforce si unul drin proiectele noastre este centrat pe religiozitate si credinta – intram in contact cu oameni credinciosi, cu preoti si pastori, carora incercam sa le vorbim despre anumite subiecte, pentru ca este mult mai usor sa mergi inainte daca oamenii acestia nu ne considera dusmanii lor.
Ceea ce trebuie demonstrat este ca exista gay credinciosi pentru care religia este foarte importanta si ca principalele mesaje al crestinismului sunt dragostea, acceptarea, intoarcerea celuilalt obraz si lasarea judecatii in seama lui Dumnezeu. Pasajele citate foarte des din Biblie, care se presupune ca sunt impotriva homosexualitatii, se regasesc in aceleasi sectiuni unde exista informatii despre cum trebuie tratati sclavii si multe alte reguli, de exemplu ce poti si nu poti manca, carora nimeni nu le mai acord vreo importanta in ziua de azi. Nu exista niciun motiv ca o biserica sa predice despre orice altceva in afara de dragoste, deschidere si toleranta.

T: In universitatile de medicina si psihologie din Romania homosexualitatea este inca privita ca patologie. Care este rolul medicilor si psihologilor in redefinirea atitudinilor sociale legate de orientare sexuala si identitate?

A: Obligatia principala este, cred eu, recunoasterea faptului ca diversitatea nu este un defect, a faptului ca toti am venit pe lume in urma unui lung process de selectie naturala si mutatii, si ca, din punct de vedere medical, nu exista nicio dovada si niciun motiv sa sugereze cineva ca persoanele gay sunt bolnave sau nefunctionale. Acum ma aflu in Romania datorita publicarii cartii mele despre depresie si oamenii ma intreaba ‘ei bine, depresia e o identitate – o vezi intr-un mod diferit fata de identitatea gay?’ si le spun ca o vad complet diferit. Depresia este dureroasa pentru ca este intrisec dureroasa, pentru ca durerea este o caracteristica definitorie a acestei boli mintale si , ca alte afectiuni de acest gen, cauzeaza o suferinta emotionala intensa.
Singurul motiv pentru care e dificil sa fii gay este existenta prejudecatilor sociale si nu are nici o legatura cu natura homosexualitatii. Ca atare, cred ca doctorii trebuie sa inteleaga ca nu e util sa privesti homosexualitatea ca pe o patologie, intrucat oricum nu e o conditie tratabila sau vindecabila. Mai mult, atitudinea lor neaga faptul ca daca ingustam societatea in mod fascist ramanem cu o lume redusa si saracita, nu cu o lume pura si imbunatatita.

T: Care este mesajul dumneavoastra pentru activistii pentru dreptule persoanelor LGBT?

A: Primul meu mesaj este ca aceia dintre noi din zone poate mai iluminate ale lumii in ce ceea ce priveste acest subiect in mod particular va sustinem si va dorim tot ce e mai bun. Celalat sfat pe care vi-l dau este ca, desi schimbare este treptata si inceata, se intampla si nu trebuie sa renuntati. Faptul ca lucrurile se schimba frustrant de incet nu inseamna ca schimbarea e irealizabila. Cred cu tarie ca politicile din zonele liberale ale Statelor Unite se vor raspandi intr-un final si in zonele neliberale si ca politicile existente in alte tari in privinta drepturilor LGBT vor avea un rol si in aceasta parte a lumii. Batalia e lunga, nu se poarta singura, necesita multa enegie si dedicare, dar poate fi castigata.

 Protected by Webpro.ro