Print This Post

Cui ii (mai) e frica de LGBT?

 

Articol scris de Alexa Ciucu pentru Dilema Veche nr. 546 din  6 august 2014, disponibil online aici.

Imi amintesc si acum ziua cand am vazut intaia data doi barbati tinandu-se de mana pe strada. Se intampla in Berlin, prin 2008. Erau doi tineri obisnuiti, un cuplu ca oricare altul, sarmant si nevinovat. Totusi, era ceva uimitor in felul care isi asumau gestul de tandrete. Si chiar mai socant era ca dragostea lor nu starnea nicio mirare, nicio amenintare in preajma… Eu, insa, m-am oprit din drum si i-am urmarit o vreme din priviri. Banuiesc ca, pentru trecatori, paream a fi doar un alt strain homofob si lipsit de politete.

S-ar fi inselat. Strain eram. Homofob, nu. Faceam, deja, de ceva timp, voluntariat pentru ACCEPT, organizatie care apara si promoveaza drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) din Romania. Dar atata libertate nu mai vazusem niciodata. Veneam dintr-o tara in care prieteni de-ai mei erau agresati pentru aceeasi „crima”, de a se tine de mana in plina strada. Si, nu cu mult inainte, sase participanti la Marsul Diversitatii din 2006 cazusera victime violentei homofobe, in centrul capitalei, in metrou, pe cand se intorceau acasa. Si, cu toate ca au existat martori, iar vinovatii au fost fotografiati, nici pana in prezent vreunul dintre acestia nu a fost adus inaintea justitiei. Persoanele LGBT care aveau curajul sa-si asume orientarea sexuala sau identitatea de gen riscau pierderea relatiilor semnificative sau a locului de munca si se expuneau marginalizarii, izolarii sociale si discriminarii… Si, totusi, traiam, indubitabil, o epoca de nemaiintalnita toleranta, tinand cont de faptul ca, pana in 2001, relatiile intre persoane de acelasi sex fusesera criminalizate, prin Articolul 200 din Codul Penal – un produs legislativ, de trista amintire, al guvernarii legionare din anii ’30, inasprit in timpul democratiei populare si ramas in vigoare, vestigial si stanjenitor, pana aproape de integrarea in Uniunea Europeana.

Articolul 200 a mijlocit un climat de persecutie a comunitatii gay, generand un numar impresionant de abuzuri si destine umane distruse si justificand intoleranta si homofobia din societate. Povestea Asociatiei ACCEPT este strans legata de acest articol legislativ, luand fiinta, in 1996, tocmai pentru a milita inspre abrogarea acestuia si functionand, in consecinta, oarecum clandestin, la inceput, caci, nu-i asa, „propaganda homosexuala” era interzisa prin lege.

Era de inteles, ca, la intalnirea cu Occidentul, traiam si eu un soc cultural. Culture clash – cum ar spune englezul, ciocnire intre civilizatii. Parada gay din Berlin dura sase ore si participantii nu aveau de fel nevoie sa fie paziti de fortele de ordine. Nu mai exista frica de agresiune fizica. Cuplul pe care il vazusem se plimba prin Nollendorf Platz, una din zonele LGBT ale orasului, in care cladirile arborau steaguri curcubeu la ferestre. Si totul era destinat comunitatii: cafenelele, librariile, magazinele de discuri, restaurantele, pana si tartele cu zmeura din cofetarii. Era suprarealist, de-a dreptul.

Am mai avut, de-atunci, prilejul sa cunosc viata comunitatii LGBT din alte tari, atat din Vestul, cat si din Estul Europei. O astfel de experienta recenta a fost participarea, in luna iunie 2014, impreuna cu un grup de voluntari ai ACCEPT, la schimbul de tineri Gemini Project, initiat de organizatia LGBT Youth Scotland (ONG scotian care lucreaza cu tineri din comunitatea LGBT)si reunind luptatori pentru drepturile LGBT din Scotia, Cehia, Ungaria, Romania si Polonia. Un prilej minunat de reflectie asupra diferentelor, dar si a provocarilor comune…

In spatiul romanesc…

Desigur, situatia s-a schimbat semnificativ, la nivel national, in ultimii ani. Dupa abrogarea infamantei legislatii penale, au avut loc, treptat, o anume normalizare a prezentei comunitatii LGBT in spatiul public romanesc, o obisnuire a societatii cu discursul drepturilor omului. De 10 ani, in Bucuresti are loc un festival de tip Pride, numit in trecut GayFest si rebotezat mai nou Bucharest Pride, care culmineaza cu Marsul Diversitatii. De asemenea, luna februarie este Luna Istoriei LGBT, o serie de manifestari culturale dedicate comunitatii LGBT. Legislatia antidiscriminare, adoptata la inceputul anilor 2000, este cuprinzatoare si ofera protectie legala tuturor categoriile aflate la risc de a deveni victime ale discriminarii. Generatia tanara de persoane gay, lesbiene, bisexuale sau transgender are privilegiul sa-si constientizeze orientarea sexuala sau identitatea de gen intr-o lume pentru care Articolul 200 este o amintire indepartata, daca nu a fost uitat cu totul.

Nu inseamna ca probleme nu mai exista. An de an, sondajele de opinie publica arata ca persoanele LGBT fac parte din categoriile cele mai discriminate in Romania, mare parte din populatie afirmand ca nu ar dori sa aiba un vecin, prieten sau membru de familie homosexual. Un trend ingrijorator este reprezentat de cresterea intolerantei si a preferintei pentru guvernari autoritare in randul elevilor. In scoli si licee, tinerii LGBT sunt adesea expusi unei hartuiri, intimidari si umiliri sistematice, fenomen cunoscut sub numele de „bully-ing”. Asumarea publica a identitatii gay sau trans este, in continuare, dificila si potential riscanta, iar comunitatea LGBT se confrunta cu rate alarmante de depresie, anxietate, suicid, stima de sine scazuta si vulnerabilitate la infectia cu HIV/SIDA. Discriminarea nu este o experienta rar intalnita, dar se manifesta adesea mascat, in incercarea de a evita conflictele cu legea. Datorita implicarii fortelor de politie si jandarmerie, nu au mai avut loc violente cu ocazia Marsurilor Diversitatii, insa, in toamna lui 2012, un grup de voluntari ai Militiei Spirituale au fost agresati dupa organizarea unui eveniment public legat de istoria LGBT. Si, in februarie 2013, o proiectie de film cu tematica LGBT, la Muzeul Taranului Roman, a fost perturbata si intrerupta de un grup de protestatari invocand o presupusa lipsa de respect fata de valorile traditionale.

O alta problema este constituita de lipsa recunoasterii legale a cuplurilor de acelasi sex. Mai multe incercari de adoptare a unei formule de parteneriat civil (de care ar fi beneficiat nu doar cuplurile gay, ci si cele heterosexuale necasatorite) au fost respinse, de-a lungul timpului, in Parlament. Cat despre persoanele transgender, acestea se confrunta cu o adevarata odisee pentru a obtine recunoasterea legala a schimbarii de gen si de nume in acte, din cauza lipsei unor norme si reglementari clare pentru aceste proceduri administrative.

Ce se intampla in alte tari

Cum arata, deci, contactul cu reprezentanti ai comunitatii LGBT din alte tari, pentru tanara generatie de luptatori pentru drepturile omului? Mai poate fi vorba de soc cultural, in anul 2014? Raspunsul, se pare, este afirmativ.

Diferente sunt destule. In Regatul Unit, cuplurile de acelasi sex se bucura acum de dreptul de a se casatori, dar forme de recunoastere legala a uniunilor gay (parteneriate civile) exista si in tari central-europene, precum Cehia, care cunosc provocari similare cu cele intalnite in Romania.

Relatarile voluntarilor ACCEPT care au participat la eveniment au adesea ca element comun uimirea legata de libertatea si de acceptarea sociala pe care o are comunitatea din Scotia, naturaletea cu care discuta despre problematica LGBT. Tinerii de la LGBT Youth Scotland au chiar dificultati in a intelege reticentele unora dintre participantii romani de a aparea in fotografii care pot fi ulterior distribuite on-line. Iar unul dintre organizatori, un barbat gay, ne spune ca este de datoria lui sa lupte pentru drepturile minoritatilor discriminate mai mult decat este el, in timp ce, in Romania, este greu de gasit o categorie mai discriminata decat persoanele LGBT…

Nu am intalnit in Scotia dificultati majore de asumare a orientarii sexuale sau a identitatii de gen. Persoanele din comunitate au parte de o existenta cu mai putine temeri. Mai mult, autoritatea suprema a orasului Glasgow, Lord Provost (un echivalent al primarului), a organizat o receptie oficiala, in cladirea primariei, pentru ura bun-venit participantilor la schimbul international de tineri, impreuna cu directorul LGBT Youth Scotland.

Constatam ca, in pofida temerilor conservator-traditionaliste, prin acordarea de drepturi egale cetatenilor LGBT, familia nu a fost distrusa si Scotia nu a devenit un loc „mai gay”. A devenit, doar, un loc mai liber.

Dupa atatia ani, tot libertatea si firescul acceptarii sociale raman aspectele cele mai uimitoare, pentru locuitorul spatiului carpato-danubiano-pontic. Este vorba despre o libertate de existenta si de exprimare, care astazi, in contextul international, este pusa sub semnul intrebarii si amenintata, prin legislatia restrictiva adoptata recent in Rusia si Ucraina – o zona geografica de care, poate, credem ca ne delimitam, in virtutea alipirii la Uniunea Europeana, dar a carei influenta este inescapabila in contextul socio-geo-politic actual si dintotdeauna in care s-a aflat si se afla Romania.

Ne situam in aria de intersectie si de tensiune conflictuala dintre Occident si Rasarit, dintre „valorile europene” si discursul „valorilor traditionale”. Respectarea drepturilor omului si combaterea discriminarii fata de minoritatile nationale, religioase sau sexuale raman provocari de viitor pentru Romania. Si astept, cu interes si speranta, sa descopar rolul pe care si-l va asuma societatea romaneasca in directia protectiei acestor drepturi garantate, de altfel, prin Constitutie.

Astept, de asemenea, si ziua in care directorul ACCEPT si primarul Municipiului Bucuresti vor da mana, pentru a primi si a ura bun-venit participantilor la un schimb de tineri LGBT din alte tari, pe malurile Dambovitei… 

Alexa Ciucu este consilier psiholog si membru in Consiliul Director al Asociatiei ACCEPT. Este pasionata de activismul in domeniul drepturilor omului, literatura si muzica. In prezent, conduce un grup de suport pentru persoanele LGBT (lesbiene, gay, bisexuale si transgender) in cadrul Asociatiei ACCEPT.

 Protected by Webpro.ro