Pentru prima data in ultimii ani, se simte ca filmele s-au intors cu adevarat. Cu doua filme de studio majore, in special dobandind recorduri de box-office si aducand o sfera de emotie binevenita inapoi in cinematografele din intreaga lume. Dar cele mai mari filme ale verii au dominat, de asemenea, discursul, excluzand filmele mai mici lansate in aceasta vara care merita si ele vazute si care ar putea avea nevoie de un impuls mai mare decat inainte, avand in vedere impactul grevelor WGA si SAG asupra campaniilor promotionale ale multor proiecte.
Asadar, iata cateva filme excelente despre care poate nu ati auzit, dar care au fost lansate cu „Barbie” si „Oppenheimer”. Toate primele trasaturi de la voci noi palpitante, aceste filme aduc o prospetime uimitoare a ceea ce poate parea a fi povestiri sau tropi familiare – cu cateva naratiuni de identitate de obicei sumbre sau tragice, cu umor, originalitate si, mai presus de toate, umanitate.
Blue Jean
Amplasat in nordul Angliei in 1988, impresionantul debut regizoral al lui Georgia Oakley, Blue Jean, are loc pe fundalul eforturilor inca putin cunoscute ale lui Margaret Thatcher de a stigmatiza homosexualii si lesbienele. Rosy McEwen, in primul ei rol principal in film, joaca rolul lui Jean, care a devenit abil in compartimentare: este o profesoara de gimnastica in timpul zilei, care s-a alaturat recent unui grup de lesbiene mandru, care se gasesc noaptea. Dar sosirea unui nou student ii spulbera viata dubla construita cu grija. Filmul – filmat pe o pelicula luxurianta de 16 mm si care prezinta garderoba cool fara efort a lui Jean din anii ’80 si niste picaturi de ace perfecte din epoca – reuseste ca portretul in miscare, impamantat si prea rar al unei comunitati in varsta care tocmai isi gaseste vocea. Pe baza interviurilor ample cu lesbiene din acea perioada,Blue Jean subliniaza ca, atunci, ca si acum, personalul este politic.
Lectia
Primul lungmetraj al regizoarei TV britanica Alice Troughton este o comedie intunecata si inteligenta, care te tine in picioare. Dupa randul sau de star din filmul Good Luck to You, Leo Grande din vara trecuta , Daryl McCormack joaca rolul unui scriitor aspirant care isi asuma o slujba ca tutore pentru fiul adolescent al unui venerat autor britanic (un Richard E. Grant ofilit). Dar traind la marea mosie de tara a familiei, el devine in scurt timp implicat in jocurile lor de putere si invata exact de ce spun sa nu va intalniti niciodata cu eroii. Este intotdeauna o incantare (si prea rar) sa- l veziJulie Delpy pe ecran si este la ea imperioasa, calculand cel mai bine aici ca sotie a autorului. Grant, intre timp, isi arata gama cu o abilitate ocazionala de a arunca o remarca taioasa, iar McCormack demonstreaza ca este mult mai mult decat o pereche de ochi de dormitor. Intre cei trei, este o potrivire de inteligenta cu chimie trosnitoare.
Orasul Kokomo
Filmat in monocrom somptuos, Kokomo City este un documentar revelator despre experienta transgenderului negru, realizat de producatorul nominalizat la Grammy devenit regizor D. Smith. Patru lucratori sexuali trans negri din New York si Atlanta aduc telespectatorii in cele mai intime spatii ale lor pentru a-si spune propriile povesti vii, la randul lor ingrozitoare si hilare, dar intotdeauna cu o sinceritate invioratoare. Rezultatul este un film care evita melodrama pentru a produce un portret iubitor al unei comunitati prea rar reprezentata in toata umanitatea lor pe ecran. Intr-o coda devastatoare, unul dintre cei mai magnetici subiecti ai filmului a fost ucis in aprilie.
Mutt
Mutt, filmul de debut remarcabil al scriitorului-regizor Vuk Lungulov-Klotz, se simte ca o piatra de hotar in cinematografia trans. Pe parcursul unei zile agitate din New York, Fena, un tanar trans, este fortat sa se confrunte cu trei oameni din trecutul lor si sa treaca peste obstacolele mari si mici de-a lungul drumului. Povestea propulsiva cuprinde teme atat larg relatabile, cat si precis specifice, iar vedeta Lio Mehiel impleteste cu pricepere intre putere si vulnerabilitate in debutul lor in lungmetraj, aratand cu usurinta de ce au devenit primul actor trans care a castigat premiul special pentru actorie dramatica din acest an al juriului american. Festivalul de film de la Sundance. Dar este mai maret decat orice identitate sau mesaj; filmat in zeci de locatii din oras, Mutteste un film sexy, frumos, complet newyorkez, care surprinde multele complexitati dezordonate ale fiintei umane.
Scrapper
In filmul de debut al regizoarei si videoclipuri muzicale Charlotte Regan, inteligenta Georgie, in varsta de 12 ani, locuieste in secret pe cont propriu intr-o suburbie din clasa muncitoare a Londrei, dupa moartea mamei sale. Cand intr-o zi apare tatal ei instrainat ( Harris Dickinson din Triangle of Sadness ), ambii isi dau seama ca mai au multe de facut. Comparatiile cu aftersunul indie tata-fiica de anul trecut sunt inevitabile, dar Scrapper este o comedie incantatoare, cu farmec de rezervat si mai mult decat partea sa de momente de ras in hohote. Iar Dickinson se preface a fi printre cei mai surprinzatori si convingator tineri actori care lucreaza astazi.
