Print This Page

Legislatie

Legislatie romaneasca discriminatorie pentru LGBT – Istoric

“Traditii” romanesti

(articol publicat in „Gay si lesbiene in Romania”, suplimentul gratuit nr. 85/8 iunie 1999 al Revistei 22, finantat de Agentia Nationala EUROTIN in cadrul parteneriatului dintre Fundatia EURO ACTION si Asociatia ACCEPT)

Unii politicieni romani ai timpului prezent, refuzand sa manifeste intelegere fata de fenomenul homosexualitatii, au invocat existenta unor traditii romanesti de respingere, manifestand chiar ostilitate fata de acest fenomen.
O investigatie in trecutul de 150 de ani al Romaniei moderne, investigatie ce a vizat domeniul legislativ, dovedeste, dimpotriva, toleranta poporului roman referitoare la modul in care fiecare intelege sa-si traiasca viata sexuala.

Codul penal 1864: perioada Vechiului Regat
In 1864, Al. Ioan Cuza promulga Codul penal al Romaniei moderne. Acesta se inspira din modelele codurilor francez si prusac, dar ingloba, in acelasi timp, traditii legislative pamantene. In ceea ce priveste tratamentul infractiunilor sexuale, legiuitorul roman a preferat sa adopte modelul francez, care nu admite discriminarea pe baza orientarii sexuale, neexistand pedepse speciale pentru acte homosexuale. Acest tratament nediscriminatoriu si nu altul a fost agreat, asadar, de legiuitorul roman.

Codul penal ardelenesc
In Transilvania se aplicau prevederile Codului penal asa-zis „ardelenesc”. Conform acestuia, pentru incriminarea relatiilor sexuale intre barbati era rezervat art. 242. Insa, conform acestui articol, pedepsite erau numai actele produse prin violenta sau amenintari, deci violul. Redam textul:
„Art. 242: Constituie crima de acte impudice nefiresti, care se pedepseste cu recluziunea pana la cinci ani, cand asemenea acte se savarsesc intre barbati, prin violenta sau amenintari, iar daca crima a pricinuit moartea partii vatamate, cu temnita grea pe viata.” Aceasta legislatie ardeleneasca-ungureasca se aplica din anul 1878.

Perioada Romaniei Mari
In Romania Mare a continuat sa se aplice Codul penal maghiar in regiunea Transilvaniei. Insa in cea mai mare parte a Romaniei Mari se aplica legea penala a Vechiului Regat (in Basarabia se extinsese in anul 1919 legea romana a codului din 1864). Vasile Dongoroz, jurist cunoscut in perioada interbelica, sintetizeaza in 1930 situatia juridica din Romania in ceea ce priveste pederastia: „Codul nostru penal actual a urmat sistemul codului francez, adica actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sanctionate in aceleasi situatiuni cand devin pedepsite si relatiile sexuale normale. Asadar, numai atunci cand se constata ca atare ca actele au fost savarsite prin violenta (art. 263 CP) sau in asa chip incat s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cadea sub rigorile legii penale.”

Codul penal Carol II si aparitia legislatiei antihomosexuale
Deceniul 3 si in special deceniul 4 ale sec. XX sunt deceniile totalitarismului in Europa. Romania va resorbi si ea influente puternice de tip totalitar, chiar inainte ca regele Carol al II-lea sa instaureze dictatura personala. In aceasta lumina trebuie vazuta introducerea, in Codul Carol II din 1937, a incriminarii relatiilor de inversiune sexuala. Statele fasciste si comuniste procedasera deja la fel; in 1935 URSS introduce in legislatia sa penala incriminarea contactelor homosexuale anale. Tot din aceeasi perioada dateaza legile antihomosexuale naziste. Multi homosexuali germani vor fi ucisi in lagarele naziste ale celui de-al Treilea Reich.
Deci, pentru prima oara in istoria ei, Romania introduce delictul de inversiune sexuala, rezervandu-i un articol aparte – art. 431 – si, de asemenea, mentiuni si formulari speciale in alte articole ale Codului penal „Carol II”. La scurt timp dupa intrarea in vigoare a codului in 1937, art. 431 a fost usor modificat (sept. 1938), capatand forma sa „consacrata”. Chiar si atunci cand in statele fascist-comuniste „delictul” homosexualitatii era pedepsit cu cruzime, conform spiritului vremii, legiuitorul roman a continuat sa manifeste o oarecare intelegere fata de acest fenomen al inversiunii, dispunand pedepsirea, in cazul actelor sexuale consimtite intre persoane mai mari de 14 ani, doar daca au produs scandal public.
Iata textul integral si original al art. 431:
„Actele de inversiune sexuala savarsite intre barbati sau intre femei, daca provoaca scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuala si se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 6 luni la 2 ani.
Daca actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani.
Aceeasi pedeapsa prevazuta la alineatul precedent se aplica si in cazul cand actul s-a savarsit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar daca nu s-a produs scandal public.”
Este instructiv faptul ca violul homosexual apare in doua articole distincte: art. 419 si 420.
Iata si alte aspecte care merita relevate:
moderatia pedepselor (pentru alineatul 1 si 2); aceeasi observatie este valabila si pentru alineatul 3.Referitor la acelasi alineat trebuie remarcata si nediscriminarea in ceea ce priveste cuantumul pedepselor, adica, pentru relatii heterosexuale consimtite cu o fata de cel mult 14 ani, legea romana prevedea aceeasi pedeapsa ca si pentru relatii homosexuale consimtite cu un baiat de aceeasi varsta (14 ani).

Problematica „scandalului public”
Lansarea ideii de scandal public poate fi atribuita juristului Vasile Dongoroz, care publica in 1930 un articol pe tema pederastiei si sodomiei.
Juristul Dongoroz se dezvaluie a fi fost un homofob convins: „morb sau vitiu, tolerata sau nu, pederastia nu poate suscita decat dezgust.” Sau, mai departe: „respingatorul comert sexual” (n.n., pederastia.) si privelistea vietii exuberante a homosexualilor vremii, descatusati de opresiuni, liberi de angoase si de probleme cu autoritatile, il irita.
Dupa ce recunoaste ca fenomenul este totusi natural – „Pederastia, comert sexual rebel legilor naturii, este socotita totusi ca un fenomen natural. Se pare intr-adevar ca natura, prin imperfectiunile si capriciile sale, a deschis singura anumite portite rasvratirilor” – el analizeaza utilitatea sanctiunilor (in acele tari in care legea penala le prevedea): „Ca, deseori, mai mult dauneaza decat profita ordinii publice aceste sanctiuni, au probat-o enormele scandaluri ocazionate in Germania si Anglia de diferitele procese in care erau urmariti pentru pederastie oamenii ce treceau drept foarte cumsecade in ochii lumii, scandaluri care au condus la abrogarea, in 1929, a art. 175 din CP german.” Dupa care concluzioneaza, preconizand formula preluata in 1937 de CP „Carol II”: „Desigur, a face ca legea penala sa patrunda cu rigorile ei sub cutele cele mai tainice ale vietii individuale, atunci cand cu nimic, nici ordinea publica, nici acel minim etic pe care legea trebuie sa-l ocroteasca nu sunt atinse, inseamna a lucra ‘a rebours’ si a aduce scandal acolo unde era liniste.”
Insa: „socotim ca in contra celor ce in dispretul ordinii si moralei publice isi dau in vileag sau isi afiseaza sub orice forma naravul lor, legea penala trebuie sa statorniceasca sanctiuni.”

Perioada „democratiei populare”
Comunismul nu a adus romanilor decat suferinta, si aceasta afirmatie este adevarata cu deosebire pentru minoritatea homosexuala.
Trecand in revista textele de lege penala, se poate remarca faptul ca, pe cat Romania se „infunda” mai adanc in comunism, cu atat cresteau intoleranta si represiunea indreptata contra acestei minoritati.
Codul penal al Republicii Populare Romane din 1948 retine art. 431, inasprind totodata pedepsele pentru inversiune la 2 ani minimum si 5 ani maximum.
In legea penala, asa cum se regaseste in Codul penal publicat in 1957, homofobia atinge paroxismul: art. 431 prevede pedepse intre 3 si 10 ani pentru inversiuni consimtite. Dispare rezerva „scandalului public” din textul articolului. Alineatele 2 si 3 din art. 431 CP „Carol II” au fost „mutate” in anexa, la art. 420, asimiland raportul consimtit cu un minor violului si prefigurand in acest fel alineatul 2 al art. 200 al „epocii de aur”. Despre aceasta epoca si legislatia ei antihomosexuala, prelungita pana in ziua de azi, s-a vorbit destul, asa ca nu are rost sa insistam.

Concluzii
Nu se poate spune despre poporul roman ca ar fi un popor intolerant si ar avea traditii si tendinte homofobe. Cui apartin aceste tendinte si pe ce fond – poate in alt studiu! In perioada sa pretotalitara, statul roman nu a avut vreo legislatie antihomosexuala discriminatorie.
Introducerea, in 1937, a unei atari legislatii (desi ea s-a vrut moderata) poate fi atribuita tendintelor totalitare. De aceea aceasta conceptie considera nelegitime orice manifestari sexuale care nu conduc la procreere.
Conceptia expusa mai sus, atotprezenta catre sfarsitul anilor ’30 si fixata chiar in cateva dispozitii ale CP „Carol II” (art. 420, 431, 432), a fost preluata „cu dragoste” de catre regimul comunist care a dus-o la „noi culmi” de represiune.
Cuantumul ridicat, barbar, al pedepselor, discriminarea grosolana a acestei minoritati in legea penala a epocii stalinist-comuniste se regasesc si in legislatia de azi (vezi art. 200 CP). Momentul 1937 (Codul „Carol II”) are o relevanta deosebita pentru perioada prezenta deoarece, prin introducerea, in alin. 1 al art. 200, a formulei „daca a produs scandal public”, s-a dorit o intoarcere la o epoca ce trezeste nostalgii.
Numai ca drumul inapoi a fost facut doar pe sfert, deoarece pedepsele nu au fost reduse la ceea ce erau in perioada carlista, alineatale 1 si 2 nu au fost detasate intr-un articol separat de alin. 3 (asa cum stateau lucrurile in 1937), iar alin. 2 nu a fost defalcat, la randul lui, pe grupe de varsta cu nuantarile de rigoare.
In ceea ce priveste alineatul 5, el nu a fost anulat (nu exista asa ceva in CP „Carol II”), ci a fost retinut din legislatia comunista si chiar „dezvoltat”.
Dar in opinia noastra nu drumul inapoi catre epoca carlista este cel corect, cu atat mai putin cu cat s-a vazut, dealtfel, ca Codul penal 1937 nu reflecta „traditii” romanesti. Mai bine ar fi ca legiuitorii romani, in eforturile lor de a rezolva probleme legislative (iar art. 200 este o problema majora, „recunoscuta” international), sa priveasca inainte catre o societate deschisa si toleranta in care discriminarea unei minoritati nu isi are locul. Astfel de societati, in care homosexualii sunt protejati de discriminari, exista deja in majoritatea covarsitoare a tarilor Uniunii Europene.

Articolul 200 Cod Penal

1. Relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, savarsite in public sau daca au produs scandal public, se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 5 ani.
2. Fapta majorului de a avea relatii sexuale cu un minor de acelasi sex se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
3. Relatiile sexuale cu o persoana de acelasi sex in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, sau prin constrangere se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
4. Daca fapta prevazuta in alin. 2 si 3 are ca urmare vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

O serie de abuzuri impotriva gayilor din Romania sunt descrise in raportul Scandaluri publice. Orientarea sexuala si legea penala in Romania publicat de Human Rights Watch si International Gay and Lesbian Human Rights Conission in 1998

Situatia articolului 200 din Codul Penal, referitor la relatii homosexuale

Pe 21 iunie 2001, Guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 89/2001, care a abrogat articolul 200 din Codul Penal si a modificat textele altor articole care se refereau la infractiuni privitoare la viata sexuala, pentru a elimina orice discriminare pe motiv de orientare sexuala din Codul Penal.

Pe 30 august 2001, Comisia Juridica a Senatului a avizat favorabil Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001, cu 7 voturi pentru si 1 impotriva.

Pe 6 septembrie 2001, Senatul a adoptat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001, cu 83 de voturi pentru, 32 impotriva (majoritatea apartinand senatorilor Partidului Romania Mare) si 6 abtineri.

Pe 3 octombrie 2001, Comisia Juridica a Camerei Deputatilor a aprobat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001.

Pe 15 si 16 octombrie 2001, Camera Deputatilor a adoptat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

Deoarece textul adoptat de Camera Deputatilor diferea de cel adoptat de Senat (Camera Deputatilor eliminase paragraful referitor la perversiuni sexuale), o Comisie de Mediere (cuprinzand membri ai celor doua camere ale Parlamentului) a negociat textul final, urmand sa fie supus spre aprobare celor doua camere ale Parlamentului.

Pe 18 decembrie 2001, Camera Deputatilor a adoptat textul final al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

Pe 20 decembrie 2001, Senatul a adoptat textul final al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

Pe 14 ianuarie 2002, Presedintele Romaniei a promulgat Legea de adoptare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2001

Pe 30 ianuarie 2002, Legea de adoptare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 65/30.01.2002, intrand astfel in vigoare.

Romania trebuia sa elimine articolul 200 din Codul Penal pentru a respecta criteriile politice de la Copenhaga stabilite pentru integrarea in Uniunea Europeana, care prevad „respectarea si protectia minoritatilor”.

Jurisprudenta Consiliului National pentru Combaterea discriminarii. Cazuri de discriminare pe motiv de orientare sexuala.

CAZUL H.D. V. POLITIA ARAD

La data de 4 martie, 2003, ora 6:30 dimineata, toate cele 6 persoane care se aflau in casa lui V. P., printre care si H. D., au fost legitimate si conduse la sediul Politiei din Arad, fara a fi acuzate de comiterea vreunei fapte penale, ci pentru „verificari.”
Dupa ce au fost lasati sa astepte cateva ore, au fost dusi intr-o sala de festivitati unde au fost asezati in semicerc in fata unui numar foarte mare de politisti si pusi sa se prezinte (nume, varsta, adresa). Au fost supusi la numeroase injurii din partea politistilor, referitoare la orientarea lor sexuala (denumiti homalai, bulangii) si amenintati sa plece din Arad. Ulterior, au fost interogati individual de catre inspectorul Opris, amprentati si fotografiati. Intrebarile se refereau la orientarea lor sexuala („Cate spargeri ai la activ?”, „De cand te prostituezi?”, „Cum o faci si ce faci la pat?”, „Esti activ sau fetita?”), la nume de alti homosexuali, fiindu-le inspectate agendele personale. H.D. a fost intrebat daca colaboreaza cu asociatia ACCEPT si daca cunoaste alti homosexuali din primarie.
Toti au fost considerati a suferi de o boala genetica.
Din declaratia luata de asociatia ACCEPT lui V.P., acesta a sustinut ca incidentul nu a fost primul de aceasta natura, intrucat, la data de 19 februarie 2003, ora 9:30, acesta impreuna cu C.V. au fost luati la sectie tot pentru „verificari” de un politist care s-a prezentat sub numele de Betea. Lui V. P. i s-a cerut in finalul interogatoriului din 4 martie sa paraseasca Aradul pana seara, acesta neavand domiciliul legal in acel oras.

D-nul H.D. a mandatat ACCEPT pentru a depune o plangere adresata Cosiliului National pentru Combaterea Discriminarii impotriva politistilor implicati in anchetarea sa.

Intrucat orientarea sexuala a fost omisa dintre motivele pentru sanctionarea unor acte de abuz in serviciu, politistii din Arad nu pot fi sanctionati pentru infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi (Art. 247 Cod Penal : „Ingradirea de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.”)
Chiar daca nu reprezinta o solutie la deficientele prevederilor Codului Penal, se poate folosi in acest caz Legea 48/2002. Intrucat aceste fapte „nu intra sub incidenta legii penale,” ele se incadreaza in notiunea de discriminare sanctionata in regimul contraventional al Legii 48/2002. In acceptiunea Legii 48/2002: „prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.” (Art. 2 alin. 1)
Aceeasi lege considera contraventie: „Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau comunitati, atrage raspunderea contraventionala conform prezentei ordonante, daca nu intra sub incidenta legii penale.” (Art. 2 alin. 2).
Totodata, Legea 48/2002 pentru aprobarea OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare prevede in mod expres ca fapta contraventionala: „Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acestora la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau o categorie defavorizata, ori de convingerile, sexuale sau orientarea sexuala a acestuia.”(Art.19).
Din interpretarea cumulativa a acestor articole, putem incadra din punct de vedere legal fapta ca fiind discriminare pe motiv de orientare sexuala. D-nului H.D. i s-au incalcat drepturile garantate prin Constitutie si normele internationale la care Romania este parte: dreptul la libertatea personei (Art. 23 din Constitutie), dreptul la demnitatea persoanei (Art. 19 din Legea 48/2002).

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care a primit plangerea ACCEPT in cazul H. vs. Politia din Arad, a efectuat o investigatie in judetul Arad. La 27 August, ACCEPT a solicitat CNCD hotararea luata in cazul H. In urma intrevievarii exclusive a reprezentantilor Politiei Arad, membrii Colegiului Director al CNCD au decis ca nu sunt intrunite elementele care sa probeze in cazul H.D. discriminarea pe criteriul orientarii sexuale.

CAZUL G.P.

La data de 29. 08. 2004, dupa oficierea slujbei de duminica, in cadrul predicii de la sfarsitul liturghiei, preotul paroh I.S. a adus in fata enoriasilor stransi in biserica un anunt de mica publicitate in care G.P., cantor bisericesc in cadrul aceleiasi parohii, isi exprima dorinta de a gasi persoane de acelasi sex. Preotul a prezentat continutul acestui anunt facand afirmatii precum: „G.P. este gay”, „Uitati ce am tinut printre noi: lupul intre oi!”, „Nu am nimic cu el, dar trebuie dat afara”.
Mai mult, preotul I.S. a organizat o sedinta cu toti consilierii parohiei pentru „determinarea orientarii sexuale a lui G.P.”, in care i-au fost puse intrebari care tin exclusiv de viata sa privata si a organizat un vot al consilierilor pentru desfacerea contractului de munca a lui G.P. pentru ca este homosexual.
In aceste conditii G.P. a facut o sesizare catre Episcopia Dunarii de Jos pentru apararea drepturilor sale, insa incercarea de mediere a conflictului, prin preotul protopop N.V., nu a insemnat decat un alt episod in care drepturile sale la demnitate personala si viata privata au fost grav incalcate, fiind supus unor intrebari injositoare si degradante si amenintat ca ii va fi desfacut contractul de munca. Asociatia ACCEPT, ca organizatie de drepturile omului implicata activ in apararea drepturilor si libertatilor persoanelor apartinand comunitatii LGBT, impreuna cu Centrul de Resurse Juridice, au sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii cu privire la faptele de discriminare la care a fost supus G.P., aratand ca drepturi fundamentale ale acestuia, precum dreptul la viata intima si privata, libertatea de gandire, constiinta si religie, dreptul la alegerea libera a profesiei si dreptul de a munci, i-au fost grav incalcate.
In urma investigatiilor, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a pronuntat prin hotararea nr. 16 din 18.01.2005 in care preotul I.S. a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 10.000.000 lei pentru fapte de discriminare pe criteriul orientarii sexuale impotriva lui G.P., conform Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Este pentru prima data cand Biserica Ortodoxa Romana nu este doar condamnata, ci si sanctionata pentru acte de discriminare pe criteriul orientarii sexuale comise impotriva propriilor credinciosi si personal bisericesc.

CAZUL TAROM

La data de 2 februarie 2005 Compania TAROM face publica „Oferta speciala Tarom Valentine’s Day/Dragobete”, prin care erau acordate facilitati financiare la procurarea biletelor acelor persoane care vor sa calatoreasca in doi spre anumite destinatii pe parcursul lunii februarie, luna considerata prin traditie a indragostitilor.
Oferta era supusa unor conditii speciale, printre care, „Oferta este valabila pentru 2(doi) pasageri de sex opus ce calatoresc impreuna”, si a fost preluata atat de agentiile Tarom din teritoriu, cat si de alte agentii de turism particulare.
Astfel, desi categoria de persoane vizata de oferta era aceea a indragostitilor, prin conditia speciala ca acestia sa fie de sex opus, Compania TAROM face deosebire intre indragostitii de sex opus si indragostitii de acelasi sex. In consecinta exclude indragostitii de acelasi sex de la beneficiile ofertei, restrictioneaza posibilitatea cumpararii unui bilet prin aceasta oferta, manifestandu-si preferinta doar pentru cuplurile de sex opus.
Aceasta deosebire, excludere, restrictie si preferinta are ca scop cat si ca efect inlaturarea recunoasterii unor drepturi recunoscute de lege precum: dreptul fiecaruia de a-si alege partenerul, dreptul fiecaruia de a avea acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice, dreptul fiecaruia de a avea acces in mod non-discriminatoriu la anumite facilitati. Aceste drepturi sunt recunoscute generic in toate legile si tratatele cu privire la drepturile si libertatile individuale, dar si in mod expres prin Ordonanta Guvernului 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Nerecunoasterea de catre Compania TAROM a dreptului de a se indragosti al persoanelor apartinand comunitatii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali si transexuali), aduce un grav prejudiciu demnitatii umane a acestora.
Fata de aceasta situatie, aparent inofesinva, dar profund discriminatorie, ACCEPT si Centrul de Resurse Juridice au sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), ca organ de specialitate care s-a pronuntat prin Hotararea nr.39/01.03.2005 in care a dispus sanctionarea Companiei TAROM.
Sanctionarea de catre CNCD a Companiei TAROM pentru fapte de discriminare impotriva intregii comunitati LGBT este o premiera. TAROM este prima companie publica sanctionata in Romania pentru comiterea unor acte de discriminare.
Totusi, cuantumul amenzii, 5 (cinci) milioane de lei, este mult prea mic atat sub aspectul sanctiunii, cat si in ceea ce priveste acoperirea prejudiciului moral adus comunitatii LGBT. De aceea ACCEPT si Centrul de Resurse Juridice au contestat decizia CNCD, dar acesta si-a mentinut hotararea. In aceasta situatie, ACCEPT si Centrul de Resurse Juridice vor inainta instantelor de judecata competente o cerere privind analiza proportionalitatii dintre gravitatea faptei comise si raspunderea pentru aceasta fapta, dar si pentru acoperirea prejudiciului moral adus clientilor LGBT ai TAROM.

Pentru a consulta on line legislatia romaneasca antidiscriminare, vizitati urmatorul site:

www.antidiscriminare.ro

 Protected by Webpro.ro