Moștenitorii din România trăiesc adesea cu iluzia că statul suspendă orice tarif notarial dacă actele sunt depuse rapid, însă realitatea juridică funcționează după mecanisme fiscale mult mai reci. Această confuzie provine din suprapunerea a trei termene diferite: cel de opțiune succesorală, cel de scutire a impozitului și cel de plată a onorariilor profesionale. Pornind de la o speță recentă publicată pe platforma Intrebari Juridice (intrebarijuridice.ro), cazul Luminiței și al celor 5.000 mp de teren scoate la iveală pragul invizibil dintre dorința de simplificare și rigorile grilelor notariale care nu dispar niciodată, indiferent de graba cu care este deschis dosarul la biroul notarial.
Anatomia cheltuielilor în procedura succesorală
Suma de 5.000 lei menționată în contextul unui teren de jumătate de hectar reflectă o structură de costuri unde onorariul notarului reprezintă doar o felie din total. Statul român nu oferă gratuitate pentru munca notarului, acesta fiind un liber profesionist care colectează taxe în numele autorităților și garantează siguranța circuitului civil. Onorariul se calculează progresiv, aplicându-se cote procentuale asupra valorii bunurilor, conform grilelor de expertiză actualizate anual.
De ce 6 luni nu înseamnă zero lei
Termenul de șase luni este o rămășiță a vechii legislații, fiind înlocuit în prezent de termenul de un an pentru acceptarea moștenirii. Dacă depășești acest interval fără să îți manifești dorința de a prelua bunurile, riști să pierzi calitatea de moștenitor în favoarea altor rude sau a statului. Gratuitatea totală este un mit urban; nicio lege nu obligă notarul să instrumenteze un dosar fără plată, indiferent de momentul depunerii actelor.
Fiscalitatea și pragul critic de doi ani
Diferența majoră de cost nu apare la șase luni, ci la borna de 24 de luni de la data decesului. Codul Fiscal impune un impozit de 1% din valoarea masei succesorale pentru toți cei care amână finalizarea actelor peste acest prag de doi ani. Aceasta este singura „economie” masivă pe care o poate face un cetățean: evitarea unui bir suplimentar către bugetul de stat.
Imaginați-vă un scenariu în care o familie din Câmpulung Muscel moștenește o casă bătrânească și un teren arabil evaluat la 200.000 lei. Dacă finalizează succesiunea în 18 luni, plătesc doar onorariul și tarifele de cadastru. Dacă așteaptă 25 de luni, pe lângă onorariu, vor scoate din buzunar încă 2.000 lei reprezentând impozitul către stat, bani care nu aduc niciun beneficiu direct în siguranța actului juridic.
-
Tariful de publicitate imobiliară (ANCPI) este obligatoriu pentru înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară, asigurând opozabilitatea față de terți.
-
Taxele de interogare a registrelor naționale (testamente, opțiuni succesorale) sunt sume fixe, modice, dar care se adună la factura finală.
-
Costul suplimentar pentru actele de stare civilă sau certificatele de valoare fiscală emise de primării, necesare dosarului.
Evaluarea masei succesorale și impactul asupra portofelului
Valoarea terenurilor extravilane sau intravilane nu este stabilită „din ochi” de către moștenitor, ci este extrasă din Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare. Pentru suprafața de 5.000 mp menționată în discuția de pe forumul juridic, notarul verifică zona și categoria de folosință. Dacă terenul se află într-o zonă cu potențial rezidențial lângă un oraș mare, evaluarea crește exponențial, antrenând după sine și onorariul.
Rolul expertizelor camerelor notarilor
Fiecare județ are propriile grile. În cazul unei moșteniri compuse din bucăți fragmentate, cum este cota tatălui suprapusă peste proprietatea mamei, procedura devine tehnică și laborioasă. Notarul trebuie să refacă întreg istoricul de proprietate, verificând dacă titlurile au fost emise corect în baza legilor fondului funciar. Această muncă de detectiv juridic este inclusă în costul total și explică de ce o succesiune poate părea scumpă la prima vedere.
Efortul financiar depus acum previne litigii viitoare. O succesiune lăsată la voia întâmplării timp de decenii transformă o familie într-o masă de „coproprietari forțați”, unde nimeni nu poate vinde sau construi fără acordul tuturor verilor de gradul trei. În final, plata celor 5.000 lei reprezintă prețul liniștii patrimoniale, asigurând că un teren de 5.000 mp rămâne o resursă utilizabilă, nu un simplu număr de cadastru blocat într-un sertar. Termenul de grație fiscală de doi ani rămâne singurul aliat real pentru reducerea costurilor într-o succesiune corect instrumentată.
