De ce este o idee proasta sa-ti pedepsesti copilul

In multe scoli de guvern si chiar “wanna be” scoli private se aplica in fel si chip si la orice varsta pedeapsa. “Daca nu te joci frumos te trimit la scris, stii ca esti in urma ca de obicei”, “inca o data si te pun la colt sa rada toata clasa de tine”, pedepse de stat in genunchi sau la colt cu mainile sus, de stat pe podea cu fata la colt…wow, hey oameni buni!

Avem atatea metodeeee! Cum e posibil tot noi sa santajam si mai ales sa pedepsim odraslele altora cand mai pretindem ca suntem cei mai tari in domeniu? Daca ai grupa de 12 si ai 2 care efectiv nu ai ce face cu ei da-i in time out (la odihna, la joaca, la masa, la ordine, la plimbare, la sport), spune-le parintilor sa vina sa-l ia (ca adoarme pe masa…sau se urca pe pereti), daca ai 20 si 10 sunt cu capetele “franjuri” da o activitate diferita, aplica concurenta, formeaza o stare colectiva unde unii sa-i traga pe ceilalti (ori in galagie ori in liniste profunda). Daca ai vesnic unul…gaseste-ti puterea de atentie distributiva, rearanjeaza bancile 😀 si da-i drumul la treaba. Ce inseamna sa pedepsesti? De ce si cine si-o fi permis sa aplice “corectii” cu linia, nuiaua, cartea in cap, genoflecsiuni…samd?? Doar pentru ca un copil invata si incearca si mai ales greseste (poate chiar mai putin decat ai gresit tu la vremea ta, parinte/prof) nu trebuie sa-i sigilam in camera lor si sa ii privam de orice din viata lor ce mai de mult a fost o implinire sau un cadou mult dorit. “iti iau tableta, nu-ti mai dau jocul, nu ai voie” wtf? Dar daca tu il ajuti pe micut (chiar la 16 ani) sa isi faca proiectul pe tableta, sa faca un pptx si ii mai si imprumuti creionul de prezentare sa se mandreasca si ii explici ce si de ce ti se pare gresit atunci cand e in bezna. Nu pe toate le descoperim la timp, nu pe toate le descoperim chiar singuri iar aceasta inter dependenta am facut-o rost de dusmanie si “gura-amara” in loc de salutul respectuos si vorba dulce.

V-ati gandit vreodata cate frustrari si mai ales planuri mai mult sau mai putin diabolice se nasc de aici, din pedepse? V-ati gandit cata furie strange saracutul “vinovat”? De ce sa nu te duci tu la sala sa dai intr-un sac de box sau la un psiholog/ specialist si sa inveti odata cu copilul din greseli. Va repet pana veti intelege, un copil il faci sa il cresti, sa il simti, sa il stii! Nu doar ce marime poarta la pantofi si ce mananca de obicei, sa il stii si sa ii deschizi canalele de perceptie, “bounding” si comunicare, sa il iubesti asa cum este si sa faci tot posibilul ca iubind-ul sa nu il ranesti, sufoci, alinti, pedepsesti…nici unele nu functioneaza in parametrii doriti de tine (asa crezi pe moment gandeste-te insa la consecinte).

Eliminarea fricii, a tracului, a furiei, a anxietatii de orice fel, natura sau aspect e extrem de importanta. Delimitarea si negocierea, ingrozitorul “n-ai voie” sau daca…toate pedepsele inventate si constrangerile au aratat in deceniile sau secolele trecute doar o revolta in plus, o si mai mare greseala asternuta peste o simpla intrebare. Si eu explic multe cu daca…(daca faci asa o sa se intample nu stiu ce…) de ce sa ii fi prezicator sau sa ii iei noul de la locul lui? Ne nastem intr-un fel si ajungem in doar 20, 30 de ani sa fim niste …orice altceva decat am putea fi. Din prima zi de viata ne luptam sa supravietuim si sa intelegem locul in care existam si somnul este odihna si ordine in creieras pentru ca in rest e exercitiu; cine credeti ca distruge aceste coduri si aduce la instalare forma de plictis? de frica sau de subapreciere? Cu mai putina anxietate ai mai multa creatie, mai multa conectivitate, cu mai putina pedeapsa ai mai mult experiment, cu mai multa incredere ai mai multa iubire neconditionata iar cu mai multa iubire neconditionata ai un ins pregatit pentru noi lectii de viata, indiferent de varsta. Asadar, parinti profesori, dadace sau bunici, nu va mai pedepsiti 😀