In salile de clasa din America, mainile se ridica in fiecare zi cu intrebarea „Este asta pentru o nota?” Dar poate o intrebare mai presanta ar fi „pentru ce este o nota?” Astazi, notele de pe buletinul de calificare ale unui copil reflecta nu numai o intelegere a disciplinelor academice, ci si o varietate de alti factori, cum ar fi prezenta si comportamentul. Sistemele traditionale de notare ne spun ce vrem cu adevarat sa stim despre invatarea unui copil?
Ce este in neregula cu notarea traditionala?
Multe, potrivit multor experti. In baza notarii traditionale, creditul suplimentar, munca intarziata, participarea la clasa si sarcinile non-academice (returnarea unui raport de progres semnat, de exemplu) pot influenta scorul unui student. Acesti factori reprezinta abilitati de viata care, desi importante, nu reflecta neaparat cunostintele de continut ale unui student.
Profesorii de la Ellis Middle School, Eric Harder si Curtis Bartlett, au vazut probleme cu acest lucru direct la scoala lor din Austin, Minnesota, unde un elev muncitor, cu bune abilitati de viata, ar putea obtine o nota de trecere si totusi sa pice un test standard, dar un elev cu un nivel substandard. abilitatile de viata si notele relativ slabe ar putea trece la acelasi test. Si daca o parte substantiala a notei unui student consta din acesti factori non-academici, atunci inflatia notei (acordarea de scoruri generale mai mari pentru munca de calitate inferioara) poate deveni o problema. Bartlett si Harder au ajuns sa vada punctajul traditional ca fiind potential denaturarea succesului unui copil in clasa.
Cei doi profesori de matematica de clasa a VIII-a au decis sa studieze problema notarii ca parte a unui parteneriat de grant cu Fundatia Hormel, Universitatea din Minnesota si scolile publice din Austin. Studiile lor i-au introdus in cartea lui Ken O’Connor A Repair Kit for Grading: 15 Fixes for Broken Grades . O’Connor, un expert in evaluare si evaluare, spune ca notarea traditionala – care ia in considerare multi factori non-academici, cum ar fi comportamentul si participarea – nu este neaparat o reprezentare adevarata a ceea ce stiu copiii cu adevarat.
Prin munca lui O’Connor, Harder si Bartlett au vazut o solutie la aceasta disparitate: cresterea acuratetei evaluarii prin impartirea notelor elevilor in parti componente mai precise. Ceea ce a inceput ca un experiment al doi profesori curiosi in urma cu patru ani s-a ramificat de atunci intr-o noua filozofie de evaluare numita Grading for Learning. Notarea pentru invatare separa cele doua elemente ale notarii traditionale, atribuind fiecarui elev o nota de cunoastere a continutului si o nota de abilitati comportamentale de viata. „Credem ca este imposibil sa acordam unui elev o nota cu o litera pentru a ajuta parintii, profesorii, colegiile si chiar elevii insisi sa puna mana pe ceea ce au invatat”, spune Harder, un profesor veteran de matematica.
Notele de cunostinte sunt note de litere bazate atat pe cunostintele de continut, cat si pe standardele locale, de stat si nationale. Aceste note sunt „bazate pe performanta elevilor la standarde prestabilite”, conform unei prezentari generale a notarii pentru invatare, „nu pe performanta elevilor in comparatie cu alti elevi”. Notarea pentru invatare a introdus cateva schimbari majore in evaluarea bazata pe cunostinte la Ellis:
- Elevii care isi finalizeaza toate lucrarile practice (cunoscute in mod obisnuit ca teme pentru acasa) pot retesta
- Elevii ale caror procente trimestriale scad sub 50% vor fi ajustati la 50% pentru a oferi studentilor cu probleme o sansa mai buna de a promova o clasa
- Studentilor nu li se acorda credit suplimentar
- Testele, chestionarele si proiectele studentilor reprezinta 90% din nota lor de cunostinte, in timp ce munca practica cuprinde doar 10%
Trecerea de la teme la asa-numita munca practica la Ellis este atat semantica, cat si filosofica. „Cuvantul „practica”, am descoperit, a clarificat o parte din [dezbaterea temelor pentru acasa] avand un cuvant care inseamna ceea ce facem. Le rugam elevilor sa exerseze folosind informatiile pe care le-am oferit”, spune Bartlett, profesor de matematica in anul 3.
Cealalta jumatate a Notei pentru invatare este nota abilitatilor de viata, care implica patru fatete ale caracteristicilor importante ale elevului:
- practica (responsabilitate)
- pregatire pentru clasa (responsabilitate)
- comportament (grijire si respect)
- munca in echipa/participarea (cetatenie si corectitudine)
Aceste caracteristici sunt punctate pe o rubrica de 4 puncte in care 4 este „excelent”, indicand faptul ca o abilitate este practicata in mod constant, iar 1 este „inacceptabil”, indicand o abilitate care este rar demonstrata de elev. In cadrul sistemelor conventionale de notare, necinstea academica sau munca intarziata ar fi putut costa puncte elevilor; acum astfel de probleme sunt vazute ca comportamentale, nu academice, si se reflecta in nota abilitatilor de viata.
Harder numeste Grading for Learning „mai mult o filozofie” si una care a insemnat schimbari atat in sala de clasa, cat si in afara acesteia. Programul s-a vandut cam greu la inceput, iar scorurile studentilor au scazut fara a fi adaugate puncte non-academice. Dar, in cele din urma, notarea pentru invatare pare sa faca o diferenta. Datele din anii scolari 2007/2008 pana in 2008/2009 au aratat o crestere pozitiva „semnificativa” a corelatiei dintre notele elevilor si performanta acestora la testele standardizate de stat. Si parintii lui Ellis au aparut in cele din urma: comunicarea parinte/profesor a dus la o mai buna intelegere a parintilor despre unde se aflau cunostintele copilului lor intr-o materie. Colaborarea frecventa care implica parinti, elevi, profesori, administratori si consilieri de orientare garanteaza ca se fac modificari in mod constant in program. „Ne-am dat seama ca schimbam cu adevarat o cultura locala a educatiei”, spune Harder. Notarea pentru invatare a fost extinsa pentru a acoperi aproximativ 900 de elevi ai scolii gimnaziale Ellis din clasele a 6-a si a VIII-a si se lucreaza pentru a adapta programul pentru elevii din clasele elementare si secundare.
