Demontarea Legendei Mesterului Manole

Cand ma uit la ce s-a intamplat pe soseaua Andronache (in particular) si la modul in care se construieste in Romania (in general) imi vine sa cred ca atata idiotenie si nesimtire nu a putut sa apara peste noapte. Iar tagma constructorilor  – sau cel putin o parte a ei – si-a mostenit “maiestria” de la inaintasi.

Ca sa va dati seama ce urmaresc trebuie sa va prezint cazul particular, soseaua Andronache. S-a decis modernizare ei, latirea pe 4 benzi. Circul pe acolo in fiecare zi, stiu ce vorbesc. Luni de zile am avut santier. Cu circulatii blocate, gropi in care am dat cu masina, praf, nervi, urlete, utilaje, muncitori ce stateau in lopata. Intr-un final modernizarea a luat sfarsit. A soselei. Ca si-au dat seama ca nu au facut trotuarele. A reinceput santierul, nervi, praf, utilaje, blocaje. S-a terminat si asta. Iar in urma cu cateva zile si-au dat seama ca mai e ceva de facut la canale. Sau prin ele. Si le-au spart, manca-v-as gura voastra, de jur imprejur, pe toate. Iar canalele sint fix in mijloculu drumului recent asflatat. Deci e distrus ca la bombardament. Se va fut.

Si mi-am zis ca-i clar mostenire de la Mesteru’ Manole. Ala-i primul de care stim ca tot ce facea intr-o zi se distrugea ulterior. Am stat io si m-am gandit. Si mi-am dat seama ca toata chestia asta cu legenda consturirii Manastirii de la Curtea de Arges e o uriasa pacaleala. Eu cred ca Mesterul Manole era de fapt un idiot. Si cei noua mesteri mari, calfe si zidari ai lui, niste tampiti betivi. Legenda ne zice ca ei ridicau mandra manastire (pentru pomenire), care insa noaptea sa ducea pulii de suflet, in sensul ca-cadea la pamant. Si, vezi Doamne, imediat au zis ca-i blestem. Io zic ca in primul rand lucrau cu materiale proaste, ieftine, numai ei stiu cum au castigat licitatia pentru construirea manastirii. Numai ei stiu ce spagi au dat ca sa primeasca lucrarea. Se intampla si azi. De exemplu un bloc tencuit cu ceva material inventat de Irinel Columbeanu s-a detencuit a doua zi. Singur. I-a picat tencuiala. Acu’ e tencuit din nou. Si pot sa jur ca nu a fost un blestem, pot sa jur ca Monica Columbeanu nu e zidita in peretii blocului, am vazut-o recent la televizor zambind inconstient. Deci mai lasati-ma cu blestemele, si mesterul Manole avea materiale ieftine…

In plus, cred ca nici nu-si prea vedeau de treaba. O cam frecau, mai stateau si ei sprijiniti in mistrie, mai dadeau o tabla, o mai puneau de o betie la umbra zidului. Lucrarea intarzia, termenele limita treceau unul dupa celalalt, anagajatorul s-a infuriat. Si i-a amenintat cu reziliera contractului, datul in judecata, sanctiuni. Vezi tu, drag cititor, sanctiunile pe atunci erau sanctiuni. Nu se statea ani de zile in tribunale la procese, ci se dadeau pe loc. Si se rezumau uneori la zburatul scafarliei. Si s-a speriat Mesterul Manole. Si, de comun acord cu zdrentele de 9 mesteri mari a inventat povestea cu surpatul si sacrificiul uman ce trebuia facut.

A aparut fraiera de Ana cu de-ale gurii, au proptit-o bine in zid si, speriati fiind, si-au facut treaba in sfarsit. Aici mai am o precizare. Se spune ca pentru nu se mai face inca o manastire la fel de frumoasa, Manole a luat schelele mesterilor. Astia, ramasi sus pe turla, au incercat sa sara. Si au murit in cadere, aici nu avem de-a face cu Dedal si Icar. Eu cred ca si asta-i poveste. Si de fapt schelele erau subrede si prost ridicat, calfele nu aveau facut instructajul cu Protectia Muncii. Nu aveau nici carte de munca, erau exploatati, poate erau din Bngladesh sau China. Nu stiu.

Poate cineva se va decide sa-i pedepseasca si pe muncitorii de pe Andronache. Si se sperie si astia. Si mai inventeaza si ei o poveste. Si ma trezesc ca-si baga nevestele prin asfalt, Doamne fereste… Si-mi sparg caucioacele la masina in tocurile lor ce ies la suprafata. Tragica dovada a muncii de mantuiala…