Oamenii au o nevoie evolutiva de a fi provocati – de a simti disconfort. Aceasta este principala revelatie a cartii The Comfort Crisis a jurnalistului Michael Easter, o carte despre imbratisarea disconfortului pentru „recuperarea sinelui tau salbatic, fericit si sanatos”.
Prin cercetarile sale, Pastele a descoperit ca a trai in afara zonei noastre de confort este bine pentru noi, imbunatatind dramatic atat sanatatea, cat si fericirea.
S-ar putea sa nu ne bucuram de orice disconfort la care ne expunem in acest moment – fie ca este vorba de o dificultate fizica, mentala sau spirituala – dar a face acest lucru este esential pentru cresterea personala si chiar pur si simplu multumire.
Cu toate acestea, daca vrem sa facem primul pas in afara zonei noastre de confort, trebuie sa ne simtim confortabil sa ne simtim inconfortabil. Si nu putem face asta decat daca stapanim declansatoarele interne care tind sa ne faca sa alergam inapoi la siguranta confortului.
Prea mult confort este rau pentru tine
In comparatie cu vremurile trecute, lumea de astazi este o utopie autentica pentru majoritatea oamenilor care traiesc in lumea industrializata. Tot ce avem nevoie si multe de care nu avem nevoie, este la indemana noastra: mancare, paturi moi, adapost cu temperatura controlata. Traim in contrast puternic cu modul in care stramosii nostri au trait timp de mii de ani, rezistand in conditii extreme si vanand si adunand suficienta hrana pentru a supravietui.
Acele mii de ani de lupta ne-au impregnat cu trasaturi evolutive care ne-au ajutat sa supravietuim atunci – dar, asa cum sustine Pastele, ne fac nepotriviti pentru lumea confortului care a devenit in ultimii 100 de ani.
Asa cum scriu in cartea mea Indistractable , oamenii sunt pregatiti sa scape de durere si astfel sa caute confort. De-a lungul istoriei omenirii, aceasta trasatura ne-a ajutat sa supravietuim, impingandu-ne sa scapam de frig, stres si foame, urmarind in mod constant caldura, siguranta si hrana.
Cu toate acestea, instinctul nostru de a ne reconforta ne este impotriva noastra intr-o lume in mare masura confortabila, subliniaza Pastele. Ne face sa pierdem experiente umane profunde.
Cand parentingul cu elicopterul a inceput in anii 1990, a marcat inceputul in care copiii nu se lasa afara sa se joace nesupravegheati. S-ar putea rani! Sau rapit!
Dar studiile arata ca parentingul cu elicopterul induce anxietatea copiilor si ii face mai predispusi la anxietate si depresie ca adulti. Copiii au nevoie de nutrientul psihologic esential al autonomiei – sa invete cum sa se joace cu ceilalti fara a modera un adult, de exemplu – pentru a se aclimatiza sa opereze in afara zonei de confort a ochiului vigilent al parintilor lor.
Un alt motiv pentru care oamenii nu sunt apti pentru confortul de rutina: ne plictisim. O caracteristica evolutiva numita adaptare hedonica ii face pe oameni sa se adapteze si sa se adapteze la orice situatie, asa ca trebuie sa ne uitam mereu la lucruri noi pentru a fi satisfacuti. Crestem nemultumiri cu acelasi vechi, acelasi vechi.
Criza confortului observa o tendinta umana similara numita „schimbare de concept indusa de prevalenta”, un termen inventat de David Levari, psiholog la Universitatea Harvard. Efectuand o serie de studii, Levari a descoperit ca, in loc sa devenim mai multumiti pe masura ce intampinam mai putine probleme, ne coboram pragul pentru ceea ce consideram o problema.
Un mic disconfort merge mult
Criza confortului inseamna sa te impingi pentru a-ti atinge potentialul maxim, pentru a deveni persoana care vrei sa fii. Stabilirea de obiective si provocari pentru tine este o forma de tractiune, o actiune care ne muta catre ceea ce ne dorim.
Disconfortul, deci, este bun pentru tine, dar nu prea mult.
Easter a discutat cu Mark Seery, dr., psiholog la Universitatea din Buffalo, care a efectuat un studiu pe 2.500 de persoane pentru a explora „intarirea”, teoria potrivit careia prea mult stres si negativitate sunt daunatoare, dar putin sunt benefice. Si Seery a descoperit ca a face fata adversitatii nu numai ca ne creste toleranta fata de ea, dar ne imbunatateste si perspectiva asupra ei.
Cei din studiu care s-au confruntat cu adversitate au raportat o satisfactie mai mare in viata si mai putine simptome psihologice si fizice in comparatie cu cei care si-au petrecut viata la adapost. Ei aveau, de asemenea, o perspectiva mai optimista asupra obstacolelor, considerandu-le „o oportunitate interesanta” mai degraba decat cu groaza.
In experienta sa de cel mai bun om de stiinta in exercitii fizice din NBA, dr. Marcus Elliott a vazut, de asemenea, ca provocarea noastra ne imbunatateste perspectiva asupra esecului. „Angajarea intr-un mediu in care exista o mare probabilitate de esec, chiar daca executati perfect, are ramificatii uriase pentru a va ajuta sa pierdeti teama de a esua… si va arata care este potentialul vostru”, a spus el pentru Paste.
Si studiile arata ca asumarea riscurilor este sanatoasa pentru tine. The Comfort Crisis citeaza spune ca anumite disconfort ne protejeaza nu numai de problemele fizice si psihologice – obezitate, boli de inima, depresie – ci si de probleme fundamentale, cum ar fi lipsa de sens si de scop.
Nu lasati declansatoarele interne sa va limiteze
Daca a fi inconfortabil este atat de bine pentru noi, de ce ne este atat de greu sa parasim zona noastra de confort? Ce ne tine legati de cunoscut, astfel incat sa nu ne aventuram in necunoscut?
Declansatoare interne, asta este.
Declansatorii interni sunt sentimente negative precum plictiseala, tristetea, stresul si indoiala de sine. Ele apar si pot provoca distragerea atentiei de la ceea ce ar trebui sa facem.
Daca incercati o noua provocare – alergarea unui maraton, inceperea unei slujbe pentru care nu va simtiti calificat, calatorind singur – acesti factori declansatori interni infricosatori sunt probabil sa faca furori.
In loc sa-i lasi sa deraieze marele tau plan de a-ti trai valorile si de a deveni persoana care vrei sa fii, trebuie sa le stapanesti.
Modul in care ne confruntam cu declansatoarele interne incomode determina daca urmarim acte sanatoase de tractiune sau distragere a atentiei. Stapanirea declansatorilor interni este primul pas in a invata cum sa iesi din zona ta de confort pentru a-ti atinge obiectivele.
Asadar, iata patru pasi pe care ii puteti face pentru a dezarma declansatoarele interne in timp ce va straduiti sa depasiti urmatoarea provocare:
- Pasul 1: Cautati disconfortul care precede distragerea atentiei, concentrandu-va pe declansatorul intern.
- Pasul 2: Notati declansatorul intern.
- Pasul 3: Exploreaza senzatia negativa cu curiozitate in loc de dispret.
- Pasul 4: Atentie la momentele liminale.
Pentru a va scufunda mai in profunzime, consultati pasii mei de prezentare generala pentru stapanirea declansatorilor interni.
Deschizandu-ne in fata disconfortului – si dezamorsand declansatorii interni care ne tin inapoi – putem evolua in sinele nostru ideal.
