Unde mancam – Ghidul restaurantelor si cafenelelor din Bucuresti

Malagamba

Bucatarii romani (tineri, dupa cum mi s-a spus), patron irlandez, meniu cu specialitati italiene. Si un nume de restaurant – Malagamba – cu trimitere la un personaj al perioadei interbelice, un fel de dandy al timpurilor de atunci – Sergiu Malagamba. Spilcuit, ostentativ, a influentat gustul anilor ‘40 ai Bucurestiului. Adica un fel de Bote (Catalin Botezatu) al acelor ani.

Dupa ce am mancat de doua ori la Malagamba, cred ca intra in topul 5, poate 3, al celor mai bune restaurante din Centrul Vechi. Iar la design de interior si prezentare mai urca o treapta. La mancare, specialitati italiene, cum scrie pe meniul de afara, restaurantul sta bine. Felurile au o prezentare moderna, acolo unde noi stam ceva mai prost. Avem mancare buna, gustoasa, dar cand e vorba sa o pui in farfurie se rupe filmul.

Am incercat aici Pollo al tequilla con fettuccine – adica paste cu piept de pui in sos tequila si lamaie verde, tratat cu ierburi aromate – de doua ori. Prima data, au fost mai tari, sarate si putin uleioase, cu toate astea super gustoase, a doua oara moi si prea dulci, poate din cauza cantitatii prea mari de ardei scapata in farfurie (sa fi fost un promo la legume ori bucatarul se uita la meciul Stelei cu Branestiul). Oricum interesante pastele cu tequila.

Merg. In schimb felul doi, Pollo gorgonzola – adica pui cu cremosul sos gorgonzola al casei cu garnitura de patate alla ciccio (cartofi) isi merita banii (26 de lei). Daca la pieptul de pui te astepti sa fie peste tot la fel, sosul de branza gorgonzola ar trebui sa faca diferenta. De tinut minte! Iar cartofii natur, mari, trasi in ulei cu niste ierburi si usturoi, au produs papilelor mele gustative o reala surpriza. Foarte buni. Chiar daca par simplu de facut si parca sunt peste tot la fel, indiferent daca sunt piure, natur, taranesti, prajiti, cartofii acestia aduc un plus oricarui fel de mancare. Sau un minus. De data asta a fost un plus mare.

Tot studiind meniul, peste ce am dat? Polenta Rosa. Mamaliga rosie. Nu am mai mancat pana acum. A mers perfect cu sosul, puiul si cartofii, chiar daca din punct de vedere caloric si al combinatiilor, este o bomba. Deci un fel doi foarte bun.

Am incercat in cele doua seri in care am fost la Malagamba trei deserturi: tiramisu, tortul casei si tort de inghetata. Mi-a placut mai ales tiramisu care era proaspat si racoros, asa cum ar trebui sa fie. Toate primesc note mari. Serbetul promit sa il incerc data viitoare.

Pentru cei care nu se rezuma la paste si pui, ai de unde alege, atat in ceea ce priveste mancarea, cat si bauturile. Pentru cei care mananca peste meniul suna foarte bine: Dorada la cuptor cu rosii uscate, imnuri de anghinare, capere, rosii chery si usturoi in sos de unt si lamaie (32 de lei) sau Rissotto alla milanese (15 de lei). Ce am vazut aici si nu multe restaurante au in Bucuresti – meniu pentru copii, cu Degetele pui (13 lei) sau Spaghete cu sos de rosii (12 lei). Asadar, daca trag linie si adun, am mancat bine la Malagamba, pot recomanda restaurantul. Adaug un plus pentru chelneri – si-au meritat bacsisul!