Folosim tehnologia la locul de munca mai mult ca niciodata, dar aceasta nu ne face mai productivi. Ni se spune adesea ca suntem in mijlocul unei revolutii tehnologice. Ca lumea finantelor si a muncii continua sa se transforme si sa se imbunatateasca datorita computerelor, internetului, comunicatiilor mai rapide si procesarii datelor, roboticii si acum inteligentei artificiale.
Se pare ca exista o mica problema cu toate acestea: nimic nu pare sa se reflecte in datele economice. Exista foarte putine dovezi ca toata aceasta tehnologie ne face de fapt sa lucram mai bine si mai rapid. In Regatul Unit, intre 1974 si 2008, productivitatea – cantitatea de productie generata de un muncitor – a crescut cu o rata anuala de 2,3%. Dar intre 2008 si 2020, rata productivitatii a scazut la aproape 0,5% pe an.
Si in primele trei luni ale acestui an, productivitatea britanica a scazut cu 0,6% fata de anul trecut. Imaginea este similara in majoritatea tarilor occidentale. In Statele Unite, cresterea productivitatii intre 1995 si 2005 a fost de 3,1%, dar a scazut la 1,4% intre 2005 si 2019.
Procesoarele computerelor devin mai rapide, dar le folosim pentru alte lucruri decat pentru munca?
Se pare ca inca trecem printr-o perioada mare de inovare si dezvoltare tehnologica, dar, in acelasi timp, productivitatea a incetinit. Cum poate fi explicat acest aparent paradox?
S-ar putea ca in loc sa folosim tehnologia pentru a creste productivitatea, sa o folosim pentru a evita munca.
Acestea includ activitati precum trimiterea de mesaje prietenilor pe WhatsApp, vizionarea videoclipurilor pe YouTube, cearta furioasa pe Twitter sau pur si simplu navigarea absenta pe internet.
Ar putea exista, desigur, si alti factori, mult mai mari.
Productivitatea este ceva pe care economistii il urmaresc cu atentie. Si, desi este o problema complicata, cu impactul negativ al crizei financiare din 2008 si al inflatiei ridicate actuale, se considera ca exista doua explicatii principale pentru care tehnologia nu creste productivitatea.
Primul este ca pur si simplu nu masuram bine impactul tehnologiei. Al doilea este ca revolutiile economice tind sa fie afaceri cu ardere lenta. Deci schimbari tehnologice au loc, dar ar putea trece decenii pana cand vedem beneficiile complete .
„Nu exista nimic care sa nu foloseasca tehnologia digitala, dar este greu de vazut ce se intampla, pentru ca nimic din toate acestea nu este vizibil in statistici. Pur si simplu nu acumulam date intr-un mod care sa ne ajute sa intelegem ce se intampla”, spune Diane Coyle, profesor de politici publice la Universitatea din Cambridge, expert in masurarea productivitatii.
De exemplu, o companie care obisnuia sa investeasca in propriile servere de calcul si departamente IT ar putea sa externalizeze acum ambele servicii catre un furnizor offshore bazat pe cloud.
Firma care subcontracteaza primeste cel mai bun software, cu actualizari constante, intr-un mod fiabil si ieftin.
Dar in ceea ce priveste modul in care masuram dimensiunea economiei, aceasta masura a eficientei face ca compania sa para mai mica, nu mai mare. Si nu o mai vedeti investind in acea zona a infrastructurii sale tehnologice, care in trecut ar fi fost masurata ca parte a cresterii sale economice.
Coyle ofera un exemplu din revolutia industriala din secolul al XIX-lea care ilustreaza modul in care productivitatea poate fi lasata in afara ceea ce inregistreaza statisticile.
„Am un minunat anuar de statistici in Regatul Unit din 1885, sunt 120 de pagini, aproape toate despre agricultura, si sunt 12 pagini despre mine si cai ferate si fabrici de bumbac”, spune expertul.
Asta s-a intamplat in apogeul revolutiei industriale, perioada asa-numitelor „fabrici intunecate si satanice”, totusi, 90% din datele acumulate sunt dintr-un sector vechi si din ce in ce mai putin important al economiei, iar doar 10% este corespunde a ceea ce consideram acum una dintre cele mai importante schimbari din istoria lumii.
„Modul in care privim economia este prin prisma cum a fost in trecut , nu cum este astazi”, explica profesorul Coyle.
Profesorul Diane Coyle sustine ca nu masuram bine impactul tehnologiei. Celalalt motiv este ca actuala revolutie tehnologica are loc mai lent decat ne asteptam.
Nick Crafts este profesor emerit de istorie economica la Universitatea din Sussex Business School, Marea Britanie. El subliniaza ca valul urias de schimbari in comportamentul economic despre care tindem sa credem ca s-a intamplat aproape peste noapte a durat intr-adevar zeci de ani si chiar acel lucru s-ar putea intampla acum.
„Motorul cu abur al lui James Watt a fost brevetat in 1769”, spune el. „Dar prima cale ferata comerciala importanta, linia Liverpool-Manchester, a fost deschisa in 1830, iar fundatia retelei feroviare a fost construita in 1850. Asta a fost la 80 de ani de la brevetare”.
Primul motor cu abur al lui James Watt, ilustrat aici, a fost brevetat cu 61 de ani inainte ca prima cale ferata comerciala sa fie construita. Acelasi model poate fi observat cu utilizarea energiei electrice . Timpul de la prima utilizare publica a becului in 1879 pana la electrificarea unor tari intregi si inlocuirea energiei cu abur a fost de cel putin 40 de ani.
Am putea trece printr-un interval similar chiar acum, ceva ca atunci cand lumea era intre varful puterii aburului si dezvoltarea deplina a electricitatii.
Tara si companiile care folosesc cel mai bine si cel mai rapid noua tehnologie vor castiga cursa productivitatii . Acest lucru, asa cum sa intamplat cu aburul si electricitatea, pare sa fie definit nu numai de tehnologia in sine, ci si de modul in care este utilizata, adaptata si exploatata; cu alte cuvinte, cat de priceput esti.
Profesorul Coyle urmareste cum se intampla. „Exista o multime de dovezi acum ca, indiferent de companie, exista o divergenta tot mai mare intre cei care pot folosi tehnologia si cei care nu pot.”
„Se pare ca, daca ai oameni foarte calificati, ai o multime de date si stii sa folosesti un software de lux si poti schimba procesele pentru ca oamenii sa poata folosi informatiile, productivitatea ta va creste vertiginos. ”
„Cu toate acestea, in acelasi sector al economiei exista si alte companii care pur si simplu nu pot face asta”.
Tehnologia nu pare sa fie problema, iar in unele cazuri nici nu este solutia. Productivitatea ridicata va veni doar la cei care invata sa o foloseasca mai bine .
