Reabilitarea intensivă la vârstnici: de ce nu trebuie neglijată recuperarea după o intervenție

Sursa foto: Shutterstock

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul nostru devine mai vulnerabil, iar recuperarea după o boală, un accident sau o intervenție chirurgicală poate fi un proces mai anevoios și de durată. Tocmai de aceea, reabilitarea intensivă postoperatorie nu este un lux, ci o componentă esențială a îngrijirii, având un impact direct asupra vitezei de recuperare, a gradului de autonomie și a calității vieții pe termen lung. Neglijarea acestei etape cruciale poate avea consecințe semnificative, transformând o intervenție reușită într-un punct de cotitură spre declin funcțional. 

Particularitățile recuperării după o intervenție la vârstnici

Organismul vârstnic răspunde diferit la agresiunea chirurgicală și la procesul de vindecare. Rezervele funcționale sunt adesea diminuate, masa musculară și densitatea osoasă pot fi reduse (sarcopenie și osteoporoză), iar comorbiditățile (boli cardiovasculare, diabet, afecțiuni respiratorii etc.) pot complica și încetini recuperarea. Imobilitatea prelungită la pat, frecventă postoperator, crește riscul de complicații precum tromboze venoase, escare, atrofie musculară accelerată și constipație.[1][2] 

Pe lângă aspectele fizice, intervine și componenta psihologică: anxietatea legată de intervenție, teama de durere, de căzături sau de pierdere a independenței pot reduce motivația pacientului de a participa activ la procesul de recuperare.[1][2]

Ce presupune reabilitarea intensivă la vârstnici?

Reabilitarea intensivă la vârstnici este un proces complex, multidisciplinar, care trebuie adaptat nevoilor individuale ale fiecărui pacient. Nu este vorba doar despre câteva exerciții fizice, ci despre un plan comprehensiv care include:

• kinetoterapie și fizioterapie – esențiale pentru restabilirea mobilității articulare, creșterea forței musculare, îmbunătățirea echilibrului și a coordonării; 
• terapie ocupațională – ajută pacientul să își recapete independența în activitățile vieții zilnice (îmbrăcat, igienă personală, hrănit, utilizarea toaletei); 
• consiliere nutrițională – o alimentație adecvată, bogată în proteine și nutrienți esențiali, susține procesul de vindecare și refacere musculară; 
• suport psihologic – abordarea temerilor, anxietății și a eventualelor stări depresive este importantă pentru menținerea unei atitudini pozitive și a motivației;
• educația pacientului și a familiei – înțelegerea procesului de recuperare, a importanței exercițiilor și a potențialelor riscuri este fundamentală.[3][4]

De preferat este ca procesul de reabilitare să înceapă cât mai curând posibil și să se desfășoare, dacă este posibil, într-un centru specializat, cum este Spitalul de Recuperare Arcadia. 

De ce nu trebuie neglijată recuperarea după o intervenție?

După o intervenție – fie că vorbim despre protezare de șold, intervenții cardiovasculare sau tratamentul unui accident vascular cerebral – mulți vârstnici suferă o scădere bruscă a capacității funcționale. Această scădere poate duce rapid la pierderea independenței, agravarea altor comorbidități și chiar la reinternări frecvente. Recuperarea este o parte activă și esențială a procesului de vindecare. În cazul vârstnicilor care au suferit o intervenție medicală, aceasta este o investiție în sănătatea pe termen lung, care ajută la maximizarea rezultatelor intervenției medicale și la asigurarea unei vieți cât mai normale și active posibil. Este o etapă care necesită timp, răbdare și, cel mai important, implicarea activă a pacientului.[4][5]

Scopul final al recuperării este de a permite pacientului să se întoarcă la activitățile sale zilnice (îngrijire personală, gospodărie, muncă, hobbyuri) fără ajutor sau cu un minim de asistență. Atunci când etapa de reabilitare este superficială, scurtată nejustificat sau chiar omisă, consecințele pot fi severe. Pacientul vârstnic riscă să rămână cu deficite funcționale permanente, să își piardă independența și să necesite îngrijire pe termen lung.[4][5]

Beneficiile reabilitării intensive la vârstnici

Reabilitarea intensivă aduce numeroase beneficii pentru vârstnici:

• creează premise ideale pentru o recuperare mai rapidă și completă; 
• contribuie la prevenirea complicațiilor; 
• ajută la redobândirea autonomiei, permițând reluarea activităților zilnice și reducând dependența de îngrijitori; 
• contribuie la îmbunătățirea forței musculare și a echilibrului;
• are un impact pozitiv asupra stării psihice a vârstnicilor;
• conduce la o creștere a calității vieții.[4][5]  

Reabilitarea intensivă după o intervenție la vârstnici nu trebuie privită ca o opțiune, ci ca o necesitate absolută. Este o investiție în viitorul pacientului, în capacitatea sa de a se bucura de o viață demnă și activă.

Surse: