5 locuri care merita vazute in Luxemburg

1. Vianden, castelul medieval de care s-a indragostit Victor Hugo

Viandenul e frumos, rau, și daca nu vreți sa ma credeți, macar credeți-l pe Victor Hugo. Scriitorul a fost aici in 1862, 1865 și s-a intors in 1871, azi o mulțime dintre locurile de interes din oraș purtand numele lui. E ușor de imaginat ce i-a placut lui Hugo aici – ruinele unui castel cocoțate pe o stanca, un targușor de munte strabatut alene de un parau cu apa limpede, e genul de decor care pare sa fi fost anume conceput cu scopul de a inflacara imagianția unui scriitor romantic.

Oricum, nu trebuie sa fii scriitor romantic pentru a aprecia Viandenul, care, in momentul de fața se mandrește cu cel mai bine amenajat castel din Luxemburg. Nu neaparat cel mai bine conservat – castelul s-a degradat progresiv de-a lungul istoriei și, cum spuneam, Victor Hugo l-a vazut mai mult in ruine. Ulterior a fost aproape distrus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Din 1977 a inceput reconstrucția lui, iar ceea ce se viziteaza acum dateaza de cateva zeci de ani. Totuși, temeliile sunt cele autentice, castelul a fost reconstruit pe vechile ziduri și dupa planul original pentru a deveni acum unul dintre cele mai frumoase monumente din aceasta parte a Europei.

In fiecare august, la Vianden are loc un mini-festival medieval, iar septembrie e plin cu evenimente ocazionate de culesul nucilor, al merelor, al prunelor și cam ce mai crește pe aici. Daca vreți sa gustați dintr-un lichior de nuci, sa vedeți

Important: O alta atracție turistica a orașului este placuța prin care suntem informați ca, satui de luptele nesfarșite dintre nobilii locali, niște tarani de secol XIII au luat drumul pribegiei și au emigrat fix in Transilvania noastra, dand naștere actualior sași.

2. Echternach, sau despre etimologia cuvantului “pitoresc”

Cand ajungi in Echternach, primul gand care-ți vine in minte e ca sigur cuvantul “pitoresc” a fost inventat anume pentru a-l descrie, cauți asemanari sonore intre “Echternach” și “pitoresc”, dar parca nu iese, și te impaci cu greu cu ideea ca “pitoresc”, cuvantul și noțiunea, a avut o evoluție și o origine care nu a avut deloc legatura cu orașelul luxemburghez.

O piațeta medievala, o cladire cu arcade in forma de ogive, o bazilica romanica, o abație benedictina, cu gradini și oranjerie, și un splendid parc municipal cu pavilion rococo. Iata Echternach-ul in varianta concentrata. Nu o sa va aglomerez cu mai multe informații ci o sa las pozele sa-și faca datoria.

Inedit: in Echternach are loc, in fiecare an, in prima marți dupa Rusalii, procesiunea dansanta in cinstea sfantului Willibrord, o tradiție religioasa care recent a fost inscrisa in lista UNESCO a patrimoniului intangibil al umanitații. Mai multe detalii pe wikipedia.

3. Valea celor șapte castele

Daca Victor Hugo ar vizita azi Vianden-ul, probabil ar ramane dezamagit. Nu, nu din cauza ca Viandenul nu arata bine, dimpotriva, ci pentru ca arata prea bine, prea reconstruit, frumos amenajat și de poveste. Or se știe ca scriitorii romantici preferau ruinele. Dar Vianden nu e singurul castel din Ducat, așa ca un eventual Victor Hugo contemporan ar gasi și ceva pe placul lui – Valea Celor Șapte Castele, care este, cred ca ați ghicit, o vale cu castele, forturi și ruine.

Valea se intinde de la Mersch la Koerich pe o distanța de 24 km și exista un traseu pe jos de 37 km. Cel mai bine e sa incepeți la Mersch spre Koerich, și nu in direcția opusa, pentru a pastra ceea ce e mai spectaculos la urma. Fie ca optați sa parcurgeți traseul cu mașina sau pe jos, veți trece prin Mersch, Schoenfels, Hollemfels, Ansembourg, Septfontaines, ajungand in cele din urma la Koerich. Majoritatea castelelor azi nu se viziteaza in interior, dar curțile castelelor sau ruinele din exterior sunt numai bune de descoperit la pas.

4.  Clervaux, locul unde inveți despre om

Clervaux ar fi orașelul luxemburghez tipic, cu vai, dealuri, casuțe cochete, abație, restaurant chinezesc și castel. La prima vedere, nimic special. Dar intre pereții castelului din Clervaux se ascunde ceva in plus – expoziția “The Family of Man”. Unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale fotografului american de origine luxemburgheza Edward Steichen, expoziția aduna peste 500 de fotografii concentrate in jurul catorva teme majore: nașterea, iubirea, moartea, razboiul, pacea, bucuria, munca… E o monografie emoționanta a omului universal, vazuta prin obiectivele a 273 de fotografi din perioada interbelica și imediat dupa al doilea razboi mondial. Nume mari, Henri Cartier-Bresson, Brassai, Ansel Adams, dar și necunoscuți, caci fotografiile au fost selectate din peste 2 milioane, trimise din toata lumea, criteriul fiind exclusiv valoarea artistica și umana.

Expoziția a fost realizata pentru Museum of Modern Art din New York, unde a fost inaugurata in 1955, ulterior calatorind in muzee din toata lumea pana sa se decida ca spațiu expozițional permanent castelul din Clervaux. Nu pot sa spun decat da, da, da. Mergeți. Dar nu anul asta, expoziția e actualmente in renovare, dar se va redeschide din 2012.

5. Mica Elveție, chintesența Luxemburgului

Mica Elveție e numele regiunii Mullerthal, unde e situata mai vechea noastra cunoștința, Echternach. Daca pana acum v-am recomandat exclusiv localitați, iata ca am ceva in tolba și pentru amatorii de hiking, trekking, biking și alte asemenea ocupații extravagante.

Mica Elveție e un decor natural perfect, daca aveți norocul sa prindeți vremea aia perfecta. Atracțiile turistice ale regiunii sunt poteci prin padure, poienițe, cascade, canioane, grote, și ocazionalul restaurant chinezesc, daca intrați prin vreun oraș.

Cum se ajunge in fiecare din locurile despre care am povestit? Cu mașina inchiriata. Transportul public e de multe ori prea complicat și prea lung, așa ca eu propun sa-l scoateți total din ecuație.