Cum se viziteaza Kotor, Muntenegru

Sunt sigura ca pana la ora aceasta aproape cu totii ati aflat de minunatul golf/fiord Kotor din Muntenegru si ca toata lumea de la care ati auzit de el v-a spus ca e musai de vazut. Inclusiv eu. Si daca nu ati auzit pana acum (rusinica!), eh, auziti acum.

Deci. Kotor. Muntenegru. Super-mega-wow. De pus pe lista. De preferinta pentru vara asta. Mai ales ca nu e chiar departe de noi si plaja in Muntenegru (si daca nu, in Croatia, o tara/tara mai sus) se poate face la greu.

Acu, in speranta ca v-au placut cei 59 de pasi simpli ai Paulei de a vizita cenotes, m-am gandit sa va dau si eu cativa pasi simpli de a vizita Kotor. Ai mei au iesit doar 53. Era oferta

Se ajunge in Kotor.2. Se cauta o parcare care sa nu coste 100 de euro pe ora.3. Se gaseste o parcare decenta. Probabil cam toate sunt decente de fapt.4. Se constata ca este foarte tarziu insa cu toate acestea se porneste pe jos spre zidurile cetatii.5. Se ia o harta a orasului de la biroul de turism de la intrare.6. Se studiaza harta si se alege succesiunea de stradute care duce la inceputul urcarii spre cetate, adica St. Roko (ca urcarea sa treaca pe la Manastirea „Our Lady of Remedy”).7. Se constata ca oraselul vechi este absolut superb, insa deoarece este graba, nu se fac decat 2-3 poze. Sau pe foc automat, 20-30, dar asta e doar pentru cei bine antrenati, care pot face poze din mers.

Se plateste biletul pentru parcurgerea zidurilor cetatii. Se constata ca e mult prea ieftin, adica 3 euro.9. Se constata cu stupoare ca se plateste in euro desi Muntenegru nu este in Uniunea Europeana.10. Hmmm… se face o nota mintala pentru a cauta pe wikipedia la intoarcere care e faza.11. Se ia apa, pentru ca doar urcarea dureaza minim 1 ora.12. Se incepe urcarea scarilor. Sunt multe scari, dar chiar si daca nu exista antrenament, merita tras ca la jug, se va vedea mai tarziu de ce.13. Se constata ca vremea nu e chiar prietenoasa, drept pentru care se comuta aparatul pe modul HDR Picture si se uita asa. Drept urmare se constata acasa ca s-au facut cam multe poze asa. Well… ups…

Pe masura ce se urca se fac poze. Multe. Nenumarate. Bine, numarate, dar in numere de 3 cifre.15. Se exclama uimirea si extazul. Uaaaaaaaaaaa! De mai multe ori. Cam la fiecare 10 pasi.16. Se face o pauza de odihna la Manastirea „Our Lady of Remedy”. Si desigur, se face o poza.

Se face o poza.18. Se face o poza.19. Se face o poza.20. Se face o…..27. Se continua urcarea pe sau pe langa trepte.28. Se constata la un moment dat ca pe partea dreapta este o gaura in zid, insotita de o sagetuta mica, un marcaj turistic ca pe munte si o scrijelitura indescifrabila. Mmmm… TREBUIE vazut despre ce este vorba!

Se catara si descatara prin gaura zidului.30. Se merge un pic pana la o bisericuta veche si abandonata.31. Se ignora faptul ca e usor sinistru, si se intra in bisericuta.

Se scoate un „uaaaaaaaaau” pentru ca este ATAT de fain!33. Se reface drumul inapoi catre gaurica din zid si se revine la traseul principal.

Se ajunge in cele din urma la cetate, de unde se admira privelistea uimitoare asupra golfului Kotor.

Se merge langa steagul Muntenegrului pentru o poza mai spesal.

Se fac alte 87 de poze. Se coboara inapoi in Stari Grad pe acelasi drum.

Se exploreaza un pic oraselul pe jos, desi este mult prea tarziu.39. Se constata ca foamea a atins cote maxime cam in acelasi moment in care a inceput sa toarne, asa ca se alege un restaurant cu umbrele.40. Dupa masa se mai exploreaza un pic labirintul de stradute, pana cand ploaia incepe iar. Tot cu galeata.41. Se decide adapostirea sub o streasina.42. Se sta sub streasina 5 minute, timp in care se evalueaza situatiunea. Cerul pare ca nu va opri robinetul prea curand, asa ca se decide un sprint pana la masina, chiar daca aceasta fiind destul de departe, va insemna udarea garantata pana la piele.43. Se face sprintul cu pricina, razand cu gura pana la urechi. Desigur, cu capul in jos, ca sa nu ploua in gura.44. Se ajunge la masina leoarca.45.

La 1 minut dupa ce s-a ajuns la masina, se opreste ploaia. In mod evident.46. Se face o poza pentru posteritate. Nu se poate arata aici caci tricourile ude se prezinta pe alt gen de siteuri.47. Se porneste pe drumul vechi spre Cetinje.48. Se realizeaza de ce se cheama “drumul vechi” in momentul in care vine o masina din sens opus si trebuie gasita o modalitate sa treaca ambele.49. Se constata ca pe pereti nu este o idee care se poate pune in practica, asadar se fac manevre pentru a permite trecerea celeilalte masini.50. Se parcurg cele 16 serpentine, cele mai stramte din cate exista.51. Se ajunge la 1000 si ceva de metri altitudine si se opreste din 5 in 5 minute pentru ca privelistea este bestiala. Se suspecteaza de fiecare data ca e posibil sa fie cu 5% mai bestiala decat cea vazuta din punctul la care s-a oprit anterior.52. La fiecare oprire se scoate, desigur, un lung uaaaaaaaaaau.53. Si se fac poze. Multe poze.