In august 2018, un barbat si o femeie au ajuns la laboratorul Grupului de Genetica si Identificare a Populatiei al Universitatii Nationale din Columbia pentru a verifica paternitatea a doi gemeni baieti care ar fi trebuit sa fie copiii lor. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o procedura normala pentru cercetatori, care efectueaza mii de teste similare pe an, s-a transformat intr-un studiu de caz ciudat si captivant. Rezultatele analizelor, publicate in cea mai recenta editie a revistei stiintifice Biomedica, au indicat ca markerii genetici ai tatalui au coincis doar cu unul dintre copii. Cercetarile confirma ca cei doi gemeni au tati biologici diferiti.
Lilian Andrea Casas Vargas, Master in Genetica Umana, Doctor in Stiinte Biologice si directorul lucrarii, spune prin telefon ca ea si grupul ei de cercetare au fost atat de surprinsi sa vada rezultatele testelor ADN incat au decis sa o ia de la capat si sa faca toate procesele de la inceput. „Din cauza raritatii cazului, le-am cerut celor patru persoane (mama, tatal si cei doi copii) sa se intoarca in laborator pentru a le preleva a doua oara probe de sange”, spune Casas. „In final am ajuns la aceeasi concluzie. Asta ne-a permis sa fim siguri ca nu a existat o eroare de procedura.”
Pentru a efectua testele de maternitate si paternitate si pentru a obtine profilul participantilor la studiu, oamenii de stiinta fac o comparatie a probelor de ADN, materialul genetic care contine instructiunile folosite in dezvoltarea si functionarea tuturor organismelor vii. „Primul lucru pe care l-am facut in acest caz a fost sa confirmam ca alelele copiilor, care sunt formele in care se poate manifesta o gena, au coincis cu cele ale mamei pentru a exclude o schimbare a bebelusilor din spital”, spune Casas. Odata ce legatura cu mama s-a stabilit, informatia genetica pe care tatal ar trebui sa le ofere a fost revizuita. In acea comparatie, au fost masurati 21 de markeri genetici si s-a aratat ca barbatul era doar tatal celui de-al doilea geaman.
Casas afirma ca fenomenul stiintific care apare in acest caz se numeste superfecundatie heteropaterna. „Apare atunci cand un al doilea ovul, eliberat in timpul aceluiasi ciclu menstrual, este fertilizat de spermatozoizi de la un barbat diferit in relatii sexuale separate”. In cuvinte colocviale, continua Casas, ceea ce s-a intamplat a fost ca femeia a intretinut relatii sexuale cu doi barbati diferiti intr-o perioada scurta de timp, mai mult sau mai putin sapte-zece zile, iar un ovul a fost fecundat de un barbat si celalalt ovul de catre un barbat. diferit.
Casas explica ca este relativ obisnuit ca femeile sa produca doua sau mai multe ovule in acelasi ciclu fertil. „Exista factori genetici, biologici sau de tratament cu unii hormoni care pot face aceasta superovulatie frecventa”. In acest caz, mama celor doi gemeni avea un background genetic pentru ca in familia ei erau gemeni.
Superfecundatia heteropaterna este extrem de rara la om. In prezent, in lume sunt cunoscute aproximativ 19 cazuri, dupa cum a relevat ancheta oamenilor de stiinta columbieni, care, pe langa raportarea cazului, au efectuat o revizuire completa a literaturii stiintifice despre fenomen. „Trei cazuri ca acesta au fost gasite in 39.000 de inregistrari dintr-o baza de date de testare a paternitatii din SUA”.
Superfecundatia heteropaterna este extrem de rara la om. In prezent, in lume sunt cunoscute aproximativ 19 cazuri.
Juan Ramon Ordonana, directorul registrului Gemelos de Murcia, insista asupra raritatii cazului. „Acest tip de suprafecundare este mai frecvent la animale, cum ar fi caini si pisici. La oameni este foarte ciudat”, spune Ordonana. „Nu stim exact cat de des apare. Avem doar estimari.” Potrivit cercetatorului spaniol, profesor de Genetica si Evolutie Comportamentala, doar 2,4% dintre gemenii nascuti din ovule diferite, ai caror parinti au avut un fel de disputa de paternitate, au prezentat superfecundatie heteropaterna. „Este un procent foarte scazut, chiar si in randul cuplurilor care au avut indoieli cu privire la paternitatea gemenilor lor.”
Ordonana afirma ca, in ciuda ciudateniei cazului, nu are nicio implicatie in dezvoltarea si cresterea sanatoasa a bebelusilor. „8% din toti gemenii sunt facuti in superfecundatie. Adica fecundate in momente diferite, nu in aceeasi relatie sexuala, ci cu acelasi tata. Aceasta nu este o problema pentru copii. Sunt doar doua oua, cu doi spermatozoizi. Singurul lucru care se schimba in acest caz este ca sunt din parinti diferiti, dar procesul biologic este acelasi. Nu are complicatii speciale.”
Casas si Ordonana sunt de acord ca, desi acest caz nu reprezinta progrese semnificative in cercetarea stiintifica, este un raport de caz interesant si necesar, care va servi drept referinta pentru comparatii viitoare. „Exista foarte putine documente serioase despre acest fenomen la oameni. Aici consta importanta studiului nostru”, conchide Casas.
Profesorul William Usaquen Martinez, directorul Grupului de Genetica si Identificare a Populatiei al Universitatii columbiene, afirma ca „in tara se efectueaza 11.000 de teste de paternitate pe an si pana in prezent niciun caz de superfecundatie heteropaterna nu a fost documentat intr-un jurnal stiintific”. In ciuda faptului ca testele de paternitate sunt o procedura simpla, „au o povara emotionala foarte mare datorita tipului de implicatii sociale si culturale pe care le au.
