Ce carti citim in noul an

A fost un an minunat pentru bibliofili si, pe masura ce ne indreptam catre noul an, ne uitam inapoi la toate cartile obligatorii pe care le-am abordat. Listele noastre de lectura au fost completate cu romane de debut,  fictiune fantastica, memorii de neuitat, bestseller-uri, iar anul acesta nu a promis lipsa materialului de lectura. Uitandu-ne inapoi, am ales cateva dintre cele mai bune carti pe care trebuie sa le citim macar o data in viata. Acestea sunt:

“Regina Margot- vol.II”, de Alexandre Dumas

In vreme ce tot acest tineret, cel putin in aparenta vesel si nepasator, se raspandea ca un vartej aurit pe drumul dinspre Bondy, Caterina, infasurand pretiosul pergament pe care regele isi asternuse semnatura, facu sa fie introdus in camera ei de lucru omul caruia capitanul garzii ii dusese, cu cateva zile mai inainte, o scrisoare in strada Cerisale din cartierul Arsenal. “Regina Margot – vol.II”, de Alexandre Dumas disponibila la BuyBooks.ro – sursa ta de lectura, recenzii, citate motivationale si multe altele.

“Germine lacerteux”, de Edmond si Jules de Goncourt

“Goncourt este cu precadere, pentru multi alti dintre cei care urmaresc viata culturala franceza, numele celui mai cunoscut si mai ravnit premiu literar, atribut anual “celui mai bun volum de imaginatie in proza” de catre o prestigioasa institutie literara, Academie Goncourt, formata din zece scriitori de renume, arbitri ai destinelor scriitoricesti, care, prin alegerea lor, urmarita cu un interes pasionat, atesta o vocatie si deschid o cariera. Nici unul din marii romancieri francezi, nici macar titanul Balzac, n-a devenit o atare emblema a consacrarii literare. Nici unul din premiile literare franceze purtand nume de scritori n-a atins o asemenea notoritate. 

“Poveste neterminata”, de O. Henry

“Proza americana cunoaste astazi “fenomenul Salinger”. O ironie, as zice sceptica, un zambet cand candid, cand amar, parfumul unei poezii dintre cele mai grave – iata ce carecterizeaza proza acestui scriitor. “De veghe in lanul secara”, aparut si in romaneste, e in fond un poem filozofic deghizat. Fata de Salinger, compatriotul sau O. Henry, ca si Mark Twain, pare un umorist de moda veche. Nu diminuam prin acesta cu nimic valoarea sa literara. Ca si acestea, povestirile lui O. Henry sunt pline de urmariri tragicomice, se aud pocnete de pistoale in noapte, se petrec rapiri, divorturi, tot felul de scandaluri…” 

“Roza vanturilor”, de Nae Ionescu

“Cu Roza vanturilor de Nae Ionescu, editura a carei intitulatie devine acum limpede pentru toata lumea lanseaza in cultura noastra cea dintai colectie de texte readuse in actualitatea prin metoda “reprint”. Nae Ionescu si Lucian Blaga se completeaza, sunt cele doua capete ale arcului ridicat de cugetarea romaneasca in efortul uman de “filosofare”. Fiecare din ei acumuleaza directii specifice ale cugaterii universale clasice si contemporane cu o traditie autohtona si o scolarie romaneasca prezetand valente diferite, chiar daca perfect unitare in adanc, in structura intima…”

“Marile sperante”, de Charles Dickens

Pip. Un nume simplu, scurt, usor de tinut minte dar care nu inspira prea multe si totusi este protagonistul capodoperei „Marile sperante” a lui Charles Dickens. Prin ochii lui aflam despre ambitie si dezamagire, despre speranta si disperare, despre cum se poate ajunge prin noroc la ceea ce ne dorim dar chiar si atunci viata, oamenii si circumstantele ne pot pune piedici.

“Memorii” de Andre Maurois

“O enumerare de scrieri autobiografice franceze cu caracter memoralistic a secolului nostru ar situa Memoriile lui Andre Maurois alaturi de cele ale lui Francois Mauriac, Romain Rolland, Marcel Pagnol, Georges Duhamel. Sunt memoriile unei vieti de peste optzeci de ani, din care cea mai mare parte este inchinata scrisului. Autor al unor romane intrate in circuitul universal ca Bernard Quesnay, Climats, Le cercle de famille, biograf al unor scriitori si oameni de seama ca Proust si Balzac sau Flemming si Lyautey, autor al istoriei Statelor Unite, a Angliei si a Frantei, eseist si povestitor, iata cateva din aspectele unei vieti fertile si tumultoase”. 

“Domeniul” de John Galsworthy

“Nu multi scriitori au lasat in urma lor marturii atat de bogate si semnificative ca ale lui Galsworthy in legatura cu procesul lor intim de creatie. Tocmai datorita acestui fapt am fost inclinati de la inceput sa socotim opera sa ca un adevarat test pentru o ipoteza, ce ne preocupa de mai multa vreme, privitoare la insasi natura valorii estetice in literatura. Dupa cum se stie, in sistemul de referinte al marxismului, opera literara, ca orice alt produs al constiintei sociale este o expresie si o reflectare a unor conditii istorice determinate. Dar, totodata, ea reprezinta o valoare care, prin insasi natura ei, se anuleaza pe sine daca nu fiinteaza si dincolo de imprejurarile particulare ce i-au dat nastere”. 

“Moby Dick” de Herman Melville

“Destinul literar al lui Herman Melville ii intriga, de peste o jumatate de veac incoace, pe criticii din Statele Unite. Scriitorul despre care, intr-o istorie a literaturii americane, publicata in 1914, se afirma ca a avut “o cariera promitatoare, dar niciodata implinita in roade”, si despre care, spre sfarsitul vietii lui, nu se mai stia aproape nimic-desi, cu o generatie inainte, fusese celebru ca putini altii-este considerat astazi, pe buna dreptate, ca unul dintre titanii literaturii universale. O asemenea stare de lucruri da nastere la intrebari de tot felul ca, de pilda: cum de a fost cu putinta ca un scriitor de talia lui Melville-al carui geniu a fost salutat de oameni ca D.H.Lawrence, Albert Camus, Jean Giono, Jack London, R. L. Stevenson si multi altii-sa fie ignorat atata vreme in propria lui patrie”.