Cele doua fete ale celibatului

Numarul oamenilor care traiesc asumandu-si celibatul mai mult decat cu resemnare a explodat. Singuratatea de care le era teama (in sens patologic) bunicilor nostri a devenit un mod de viata sanatos si ravnit de multi dintre noi, cel putin pe termen scurt.

Fenomen universal, rata celor care sunt celibatari are o traiectorie ascendenta si din punctul de vedere al varstei: daca pentru strabunica ta, a fi singura la 18 ani putea sa fie o rusine sau o tragedie (sunt sigura ca ati auzit de multe ori replica, „pe cutare nu o mai ia nimeni daca nu a luat-o pana acum”), pentru tine – femeia moderna – 30 de ani este o varsta la care iti permiti, cu o oarecare usurinta, sa-ti imparti viata doar cu tine insati.

De ce devenim tot mai singuri?

In general, se spune ca un grad mai mare de scolarizare, o deschidere mai profunda catre informatie, o emancipare  presupune si un grad mai mic de toleranta fata de ceilalti. Devii mai pretentioasa, mai nemultumita, mai capabila sa refuzi si sa alegi calea pe cont propriu. Pentru ca, undeva, psihicul si sufletul tau lucreaza liber pentru fericirea ta – tie societatea nu iti mai impune formarea unei familii pentru a supravietui, cum tot aceeasi societate te accepta si nu te mai trece la coltul de rusine al femeilor cu handicap pentru ca nu sunt maritate. Imi marturisea bunica intr-o dimineata de povesti: „trebuia sa ma marit, lumea ii spunea mamei mele ca ceva nu e in regula cu mine doar pentru ca eram singura…Aveam un loc de munca care ma implinea, dar nu era de ajuns pentru parintii mei. Daca nu aveai sot erai in viziunea oamenilor…”, s-a oprit o secunda, a respirat adanc si a inceput o alta fraza: „era o presiune uriasa privind casatoria, presiune din partea parintilor si chiar a colegilor uneori. Nu am inteles niciodata de ce, dar era rusinos.”

Spre deosebire de bunica mea, tu ai invatat ca te poti descurca si singura, ca poti avea functii de conducere, poti conduce o masina sau poti creste singura un copil. Isi doresti sa devii politician, legile sunt de partea ta. Iti doresti sa fii miner, atunci poti fi miner. Si atunci, iti ramane sa doresti acel partener care te implineste complet si nu acela pentru care trebuie sa faci compromisuri. Atunci cand calitatea unei vieti creste, cresc si asteptarile si cu atat mai dificila devine convietuirea cu un partener de viata. Marea majoritate a femeilor a realizat ca dependenta de o casnicie ascundea, de obicei, frustrari care pe termen lung se resimteau si se transformau in tragedii.

Mai mult, exista o generatie de barbati care in jurul varstei de 50 de ani, dupa ce s-au casatorit din dragoste pasionala pe la 20, divorteaza subit. Moment psihologic asociat si cu criza varstei mijlocii cand barbatii, cu precadere, simt nevoia sa se simta tineri si sa-si refaca viata.Pe de alta parte, sunt oameni care nu isi doresc sa traiasca singuri, dar destinul, conjunctura i-a adus intr-o astfel de stare.

Avantajele vietii de celibatar

Un adult se presupune ca este suficient de mare incat isi poate satisface nevoile singur, se poate face fericit, isi poate oferi singur increderea de care are nevoie. Un adult care nu este ancorat intr-o relatie, este un adult fara constrangeri. Nu esti nevoit sa tii cont de parerile sau doleantele celeilalte persoane.Un adult care accepta un celibat are timp numai pentru el – oricui ii este necesar un moment – doua de reculegere, de meditatie la ce a insemnat viata lui pana in „momentul x” si ce ar vrea sa insemne dupa „momentul x”.

Mai este inca un aspect pe care oamenii il ignora, dar de care se lovesc mereu: nevoia de a fi singur dupa terminarea unei relatii. Nu cred in generalizari, dar cred (din proprie experienta si din experienta prietenilor mei) ca o relatie inceputa imdiat dupa esecul alteia nu poate decat sa fie un esec si mai mare. Fizic si emotional cautam pauza dintre relatii – pauza care sa te ajute sa uiti, sa inveti, sa lasi in urma bine sau rau.

Singuratatea si bolile ei

„Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. Dealtfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie”, Octavian Paler.

Singuratatea iti poate face si mult rau, probabil aproape toti stim asta. Iar atunci cand singuratatea este un efect al esecurilor amoroase este cu atat mai dureroasa. Reactia comuna dupa esecuri relationale este aceea de a te simti dificila, necomunicativa si absenta. Te retragi in propria ta lume pentru ca o noua relatie inseamna cel mai probabil un nou fiasco.

Efectul acestui tip de singuratate este, din perspectiva psihologica, la fel de intens la 60 de ani ca si la 25 de ani. Intri deodata intr-o tabara culturala si sociala a minoritatii din care poti trage multe experiente bune, dar care in aceeasi masura, cu o linie de mijloc nesesizabila, te poate distruge.

Securitatea emotionala iti impune granite mult mai rigide, atitutdinile sunt fixe, comunicare exista, dar lipseste cu desavarsire… Daca singuraticul voluntar nu este pierdut pentru el si pentru societate, singuraticul silit da, de cele mai multe ori.

Dar confruntarea cu celibatul, cu propria constiinta, rezolva mereu problema originara. Si abia atunci singuraticul realizeaza ca singuratatea nu e asa de rea – ea e o nevoie ce vine nu numai din dorinta de a fi doar cu tine, de a singulariza experientele traite, ci si din dorinta de sinceritate fata de tine insuti.