Haina face pe om

Magazinele din Londra au o reputatie proasta cand vine vorba despre serviciul cu clientii, dar cat de vinovate se fac ele cu adevarat? Trei cumparatori sub acoperire – diva in haine de designer Maggie Davis, fata cam neglijenta Kate Riordan si tocilarul Tom Lamont – merg la cumparaturi, pentru a verifica daca sunt tratati diferit.

Kokon to Zai Maggie: Ora pranzului, intr-o joi. Intru intr-un magazin foarte cool, care ofera muzica si labeluri de moda obscure . Cu tocuri albe de lac, pantaloni negri si jacheta crem, sunt imbracata cat se poate de nepotrivit pentru acest magazin. Vanzatorul in mod cert nu este impresionat – dar, sa fim seriosi, este vreodata impresionat de cineva? Ma ignora pentru exact sase minute, timp in care vorbeste cu prietenul sau la telefonul mobil. Apoi suna telefonul din magazin. “Normal, nu m-ai putut suna pe mobil pentru ca tocmai vorbeam cu cineva”. Evident, un alt prieten. Imi dau seama ca intrerup, dar insist, afisand un zambet ostentativ. “Asteapta o secunda, revin cu un telefon”, ii spune celui de-al doilea prieten, vadit enervat. “Salut”, indraznesc. “Caut un cadou pentru fratele meu mai mic – e genul cool care merge mult in cluburi”. Se uita la mine, iar inima i se strange de mila, dar brusc are un scurt acces de bunavointa. “O.K. Avem aici niste tricouri cu imprimeuri, marca Westwood, din colectia Pirate. Pot fi asortate usor, dar cele de-acolo sunt mai originale”. Scormonesc printre ele, dar accesul de bunatate i-a trecut si a disparut in spate sa vorbeasca iar la telefon. Nici macar hainele mele elegante si ochelarii Oliver Peoples n-au putut sa-l retina… Misiune: esuata Punctaj: 2/10

Dover Street Market Kate:Simt ca ma ia ameteala la gandul ca urmeaza sase etaje cu design de ultima ora in Dover Street Market. Am tenesi ponositi in picioare, iar muzica pe care o ascult la iPod e fara-ndoiala depasita. Cu toate astea, de-ndata ce-am intrat, sunt salutata cu voie-buna de catre doi vanzatori. Spun ca am nevoie de un tricou pentru fratele meu. “Ce varsta are, ce inaltime si ce muzica asculta?”, vine prompt replica, semn ca a acceptat provocarea. In urmatoarele zece minute, pe care le petrece cu mine, imi prezinta colectiile unor designeri japonezi de care n-am auzit niciodata. Inainte de a pleca, imi spune ce pot gasi la celelalte cinci etaje, ba chiar imi recomanda un magazin rival de streetwear pentru o marca ce intotdeauna se epuizeaza la ei. Iata un loc modest si simpatic, dar mai ales un loc in care esti informat, si din care pleci impresionat. Misiune: indeplinita Punctaj: 10/10

Tom: O experienta dubioasa: sunt oprit de cum intru de catre un “fitos” intr-o ghereta ce seamana cu cele de popcorn. Ma-ntreaba “doar” ce fel de haine caut, dar suna mai degraba ca o cerere de a-mi justifica prezenta in acel loc. Scormonesc cu disconfort printre jachetele de la parter, care costa de la 600 in sus, dar dupa zece minute nimeni nu se ofera sa m-ajute, iar eu sunt prea nervos pentru a intreba orice. Ma strecor afara din magazin, de parca ar trebui sa ma rusinez pentru ca as fi furat ceva. Misiune: esuata Punctaj: 2/10