Assamblage Școala de Bijuterie Contemporana a marcat trei ani de activitate printr-un eveniment complex – Back to School – care a cuprins expozitie, conferințe si workshop-uri. A fost o editie speciala a targul bianual de bijuterie contemporana Jewelry Design Fair, organizat in colaborare cu ArtXpert, elementul central, de interes public foarte larg, fiind expozitia de la Galeria Galateca, oferita de 30 de designeri, absolventi ai scolii Assamblage, unii dintre ei continuand sa activeze acolo ca formatori.
Iesirea din autodidacticism
Scoala, dupa cum o defineste initiatorul si conducatorul ei, David Sandu, este „pentru oameni care vor sa spuna pana la capat o idee, sa iasa din autodidacticism. Nu este de formare profesionala, nici alternativa la Universitatea Nationala de Arte, iar cel care o termina nu e un mester“.
Structural, scoala include, intai, un nivel Basic One – curs intensiv cu 8 zile de atelier, repartizate in doua saptamani, de luni pana joi, intre orele 10 si 17. Dominanta este practica. Sunt deprinse laminarea, indoirea, sudura, calibrarea pieselor, finisarea.
Mai departe, absolventii pot trece la nivelul Basic Two, dar nu imediat. Conditia inseamna un stagiu in toata regula: sa fi reusit sa lucreze si sa progreseze pe cont propriu. Tehnica este, in continuare, dominanta, insa cu deschidere spre exprimare creativa.
O caracterizare cuprinzatoare a profilului celor care urmeaza scoala Assamblage, caracterizare inclusa in prezentarea evenimentului Back to School, spune ca „dincolo de procesul de invațare, dincolo de cunoștințe, deprinderi, tehnici, absolventul trebuie sa aiba o perspectiva a viitorului și a propriei deveniri. Iar drumul unui designer de bijuterii nu este diferit. Toate stagiile de pregatire și perioadele de practica in atelier se concretizeaza in obiecte, in serii și ulterior in colecții“.
O sa fug mereu de linia dreapta
Alina Simion (cu o creatie reprodusa in imaginea de fata) face parte dintre acesti absolventi. Descoperirea bijuteriei de autor, sugereaza cu detalii doar aparente, i-a fost deschisa de o experienta indiana. Pare o calatorie initiatica. A fost in India, la inceput, pentru o vacanta, dar s-a intors acasa numai ca sa-si dea demisia de la serviciu, dupa care a plecat imediat inapoi si a ramas 6 luni. Cand a revenit acasa, a mers direct la scoala Assamblage, fara sa stie nimic despre tehnica bijuteriei, doar cu sufletul. A simtit ca i „s-au deschis usile“. A urmat cursul de baza, a acumulat 6 luni de practica. „Imi place tot ce e organic si-mi place asimetria“, spune, adauga imediat: „o sa fug mereu de linia dreapta“. Este autoarea colectiilor „Silver and the City“ si „Silver Graffiti“, despre ale caror piese spune ca „au atitudine si caracter. Folosesc linii fluide, asimetrice, care denota senzualitate si aduc stralucire eternului feminin“.
Sa ma pot reinventa
Ioana Enache este absolventa de Arhitectura. A inceput cu pictura, a facut design, s-a apucat sa lucreze coliere cu pietre semipretioase si a simtit nevoia sa progreseze. Asa a ajuns la scoala Assamblage. A urmat cursul de baza, apoi un curs de turnare in ceara. Se autocaracterizeaza printr-o marturisire fugara: „Doresc ca in jurul fiecarei piese de bijuterie sa creez o poveste, purtatorul sa se poata regasi macar intr-una dintre piesele mele. De aceea, abordez mai multe stiluri, ca de fiecare data sa ma pot reinventa“.
Mai mult decat un accesoriu
Alis Lalu a absolvit scoala si a ramas ca formator. Este initiatoarea si titulara proiectului Cursul de seara, pentru creatori a caror activitate profesionala este alta decat bijuteria. Vorbeste despre multumirea pe care o simte cand constata trecerea unui cursant de la omul strain de lucrul cu bijuteria la artistul in devenire, care tine in mana un prim obiect facut de el. Despre sine se pronunta laconic: „Imi doresc ca piesele mele sa fie purtate de cei care vad in bijuterie mai mult decat un accesoriu, ci mai degraba un mod de a se exprima“.
Povestea din spatele bijuteriilor
Andreia Popescu este mandra de noua ei creatie, colectia „Nippon“. Fiecare piesa o acompaniaza cu o poveste: despre zborul cocorului, sugerat de colierul care trimite la cele 3 momente ale zilei, despre ametistul „care te tine de la excese, despre dantela si evantai, ajunge si la Prometeu… „Imi place sa lucrez inele. Inelele reprezinta pentru mine o forma de comunicare si evidentiere. Un inel deosebit te face sa te simti bine, dar poate fi si o carte de prezentare a personalitatii tale. Creez in egala masura bratari, cercei. Imi place sa construiesc pe bijuterii povestea din spatele lor. Bijuteriile mele se remarca prin volumetrii indraznete si noi finisaje ale suprafetelor, forma lor, aparent greu de purtat, dovedindu-se a fi complexa si atipica.“
Aparenta fragilitate
Andreea Mogosanu etaleaza o intreaga chimie dusa la rangul de arta: argint placat cu aur rosu si cu rasina, celuloza si rasina, argint combinat cu lemn. Obiectelor le imprima o patina amintind de secolul XIII. Nu, bijuteriile lucrate de ea nu sunt atat de fragile pe cat par; e doar delicatetea unei iluzii.
Arta bijuteriei din rasina
Alina Carp lucra de mica bijuterii, pentru mama, intai, din lut, pe urma, din metal. Isi aduce aminte cum le batea spre supararea vecinilor, cum le freca de zor cu alta bucata de metal, ca sa le lustruiasca. Este si pictorita, are atelier, insa a renuntat. A inceput sa experimenteze individual crearea de bijuterii, apoi a trecut la scoala Assamblage, sub indrumarea lui David Sandu. A studiat si la Alchimia Scuola di Gioielleria Contemporanea, cu artisti si profesori precum Daniela Boieri, Marzia Rosi, Yoko Shimizu, Ruudt Peters și Lucia Massei. Revenind la Scoala de Bijuterie Contemporana Assamblage, coordoneaza workshop-ul dedicat realizarii bijuteriilor din rașina.
Timp, rabdare, sacrificiu
Alexandra Ungurelu lucreaza de doi ani si jumatate bijuterii de autor, asa ca zice „asta-i meseria mea“, desi a absolvit Comunicare si Relatii Publice. E drept ca incepuse cu pictura, cu desen de mica, lucra si margele. Acum lucreaza pe cont propriu. Lansandu-se pe timp de criza, nu a intalnit cine stie ce satisfactii materiale: „E nevoie de timp, de rabdare, de sacrificiu. Conteaza ca fac ce iubesc.“ O pasioneaza cerceii, in primul si-n primul rand. O inspira arhitectura, oamenii, culorile, moda. Intr-o milisecunda, spune, trebuie sa-si prinda ideea intr-o schita; altfel, o pierde. Cat despre formatia universitara, subliniaza ca o ajuta in promovarea creatiei artistice, in relationare.
