10 (re)simtiri bacoviene…

Novalis afirma ca “materialul lexical curent capata semnificatii neobisnuite”, iar Charles Baudelaire imbratisa ideea ca rolul poetului este acela “de a percepe analogiile, corespondentele”, aceste coordonate intregindu-se perfect ca dominante ale liricii bacoviene. Sub aspectul de-constructiei hermeneutice, creatia lui Bacovia trebuie analizata nu numai din perspectiva corespondetelor cu sentimentele (care pot fi speculate la nesfarsit), ci si din perspectiva problematicii semnificantului si a semnificatului, aceasta din urma fiind una de interes ideatic semnificativ pentru raportul metataxe-metaplasme, cat si metasememe, metalogisme.

Poet al plumbului, al lacustrei, al precipitatului galben… “Sufletul ars este galben. Galbenul e culoarea sufletului meu” – Bacovia este poetul care suprapunei monotoniei griului, culoarea intensa a spleen-ului, pe langa decorul monocolor, decorul singuratatii inteleasa ca o premisa a creatiei, a visarii prin realitate mundana.

Nu voi continua cu aspecte ale biografiei poetului bacauan, ci va voi ruga, dragi cititori, sa (re)simtiti magia bacoviana, prin intermediul urmatoarelor recomandari, poezii de o profunda reflexivitate simbolica. De asemenea, “va vand un pont”, acest lirism se potriveste perfect cu un background acustic pe masura, in acest sens, va recomand – Tomaso Albinoni, Sonata en la menor.

Bacovianism… placut!

10. Umbra

Ma prafuise timpul dormind peste hartii…Se intindea noianul de unde nu mai vii;O umbra, in odaie, pe umeri m-apasa -Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

– Poti sa te culci, e ora si noaptea-ntarziata,Vei scrie, alta data, orice, si tot nimic.O umbra esti acuma, si pot sa te ridic,Lasand odaia goala, si lampa afumata…

9. Pustiu…

Departe, in cetate viata tropota…O, simturile-mi toate se enervau fantastic…Dar in lungul salii pufneau in ras sarcasticSi Poe, si Baudelaire, si Rollinat.

8. Contrast

Femeie – masca de culori,Cocota plina de rafinarii -Tu, care tipi la desfranari tarzii,Pe visatori, cu greu, ii infiori…

Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,Modele albe de forme fine -Si singure dorm, albe, si senineIn albele crivate de cristal…

7. Poveste

Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,

Cand cu buzele de sange si cu ochii sclipitoriPrintre arborii de toamna te opreai incet, sfioasa,Lasand gandul spre amorul inteles de-atatea ori?…

Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodataCa s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutariTe duceai mereu nainte inspre-o umbra-ntunecataCa o pala ratacire coborand din alte zari.

Ah, mi-ai spus atat de simplu ca ti-i sete de iubireNeascultand decat soptirea singuratecei paduri,Iti opreai cu mana sanul si zambea a ta privire,Chinul departarii noastre neputand sa-l mai induri.

– Ha, ha, ha, radea ecoul, de radeam de-a ta placere,Intre om si-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu misterePentru mine, ca oricarui trecator necunoscut.

Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,Cand, in soaptele padurii, poate ca te-am sarutatAscultand ecoul rece, inspre toamna friguroasaCe-aducea-ntalnirii noastre un adio-ndepartat?

6. Decembre

Te uita cum ninge decembre…Spre geamuri, iubito, priveste -Mai spune s-aduca jaratecSi focul s-aud cum trosneste.

Si mana fotoliul spre soba,La horn sa ascult vijelia,Sau zilele mele – totuna -As vrea sa le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,Si vino si tu mai aproape, -Citeste-mi ceva de la poluri,Si ninga… zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,Si toate din casa mi-s sfinte, -Te uita cum ninge decembre…Nu rade… citeste nainte.

E ziua si ce intuneric…Mai spune s-aduca si lampa -Te uita, zapada-i cat gardul,Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu ma mai duc azi acasa…Potop e-napoi si nainte,Te uita cum ninge decembre…Nu rade… citeste nainte.

5. Piano

Si iar toate-s triste.Si azi ca si ieri –Potop de dureri.

Si visul apuneIn negrul destin…

Si vremuri mai buneNu vin, nu mai vin,Si nici mangaieri…

Si iar toate-s triste,Si azi ca si ieri…

4. Ego

Tot mai tacut si singurIn lumea mea pustie –Si tot mai mult m-apasaO grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,Reiese-atat de bine –Aceeasi nepasareDe oameni, si de tine.

3. In fericire

Sunt clipe cand toate le am…Tacute, duioase psihoze -Frumoase povesti ca visuri de roze…Momente cand toate le am.

Iata, sunt clipe cand toate le am…Viata se duce-n sir de cuvinte -Un cantec de mult… inainte…Momente cand toate le am…

2. Requiem

Eram sa te astept prin parc,Vazand ca singuratati pe aici m-au oprit…Dar, mereu aceleasi uitari!Dar, tot aceeasi poezie la infinit!?

Filosofia vietii mi-a zis:Undeva este, cu mult mai departe…Atatea si-atatea… lasa!Visezi, ca din carte!

1. Nervi de primavara

Primavara…O pictura parfumata cu vibrari de violet.In vitrine, versuri de un nou poet,In oras, suspina un vals de fanfara.

O lunga primavara de visuri si pareri …

O lunga desertare zvoneste imprejur,E clar si numai soare.La geamul unei fabrici o pala lucratoareArunca o privire in zarea de azur.

O noua primavara pe vechile dureri …

Apar din nou taranii pe haul de campie,In infinit pamantul se simte tresaltand :Vor fi acum de toate cum este orisicand,Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O, cand va fi un cantec de alte primaveri ? ! …

Nota bene!