N-am masina. N-am gagica. N-am tovarasi. Si nici nu ma omor dupa cafea. Atunci ce caut la Pascucci Cafe? Curiozitatea si fisa postului.
Sambata la amiaza, imi spun, n-ar trebui sa fie chiar atat de multa densitate de “lume buna” in cafeneaua de pe Dorobanti, unde licoarea este asezonata, cel mai bine, cica, cu holbatul la masinile parcate in fata ferestrelor uriase, cat tot peretele.
Intru si prima impresie nu e rea: spatiu mare, nu foarte inghesuit, culorile dominante sunt alb, negru, rosu, cu fotolii mari si mai mici, cu canapele pe lugimea peretelui plus binevenite perne, se fumeaza, dar nu simt, mai ramane sa-mi gasesc un locsor al meu, retras, ferit, totusi cu acces la “vitrina”; iata-l! In dreapta e un culoar destul de ingust si-mi asez oasele extenuate langa o masa rezervata, unde, cu timpul, apar domnisoarele standard din dotarea oricarui asemenea loc; pare-se, un botez era work-in -progress, caci trusouri, mici cadouri si entuziasme infantile se produceau. Passons!
O tanara atenta vine sa-mi ia comanda, de care tocmai uitasem cu ochii si gandurile la imprejurimi. Sunt vreo trei meniuri, cel mare cu imagini ale diferitelor sorturi de cafea si, recunosc, sunt apetisante si, mai important, la fel sunt si aduse. Asadar, am cerut caffe confuso (18 lei), o salata Caesar (19 lei) si o limonada cu apa minerala (12 lei). Pana sa-mi fie aduse, am mai vazut si o micro-expozitie cu haine brand-uite Pascucci si am ascultat muzica potrivita locului si nu foarte tare.
Dupa cam un sfert de ora ceasca/pahar din sticla, cu cafeaua acoperita de frisca imi este asezata alaturi de bolul alb, alungit si de paharul mare cu limonada. Aceasta din urma era rece, cu lamaie proaspat stoarsa, fara pic de zahar (foarte bine) si indestulatoare. Mi-a dat un soi de impuls trezitor, astfel ca am infipt cutitul in salata, dupa ce am asezonat-o, din plin, cu ulei de masline extra-virgin, cu otet balsamic, sare si piper proaspat macinate si lamaie.
A fost buna, dar nu extraordinara, in primul rand pentru ca-i lipsea un ingredient fundamental, cel putin pentru mine: file-urile de ansoa. Restul era prezent, adica pieptul de pui bine facut pe gratar, salata nu era in exces, crutoanele erau bine prajite, dar le-as fi preferat cu oarece ierburi, parmezanul era suficient. Repet, buna. Acum, cafeaua; espresso cu crema confuso, scria in meniu, eu am simtit doar frisca, proaspata, ce-i drept, ciocolata rasa pe deasupra si un baton de ciocolata crocant.
La suprafata era rece, dar amestecati-o si obtineti o temperatura mangaietoare, care, combinata cu aroma si consistenta ingredientelor, face rezultatul savuros. Intre timp, locul se umplea, incet-incet si, la masa alaturata, lumea se pregatea de botez, credeam eu. Pana sa ma dumiresc, am dat o fuga la toaleta foarte curata si spatioasa. Nici nu m-am intors bine si vine sarbatoritul pentru care invitatii cumparasera lucrusoare. Mic, nu prea galagios, ciufulit, cu o funda de speriat deochiul, curios, protejat matern in bratele unei tinere de prin zona, ce mai, un binecrescut si rasfatat… catelus! Ce bine e la aer!
