Andreea Berecleanu: Acum traiesc pentru copiii mei, nu pentru mine

Desi diminetile sunt dedicate exclusiv familiei, Andreea Berecleanu ne-a daruit o ora pretioasa ca sa vorbim despre marea ei iubire, Andrei Zaharescu, despre minunile din viata ei – cei doi copii – si despre refugiul preferat: gradina din spatele casei.

Andreea Berecleanu arata altfel in realitate dect la televizor. Sigur ca arata altfel, o sa ziceti, doar toata lumea arata diferit la televizor. Cand prezinta stirile, Andreea arata mai serioasa, mai sobra dect persoana vesela, fermecatoare, cu ras molipsitor, pe care am intlnit-o intr-o dimineata, la o cafenea din centrul Bucurestiului. A cerut un suc proaspat de morcovi si mere, ca sa se vitaminizeze, dar pe urma a pufnit in rs cnd s-a vazut cu paharul n fata, plin de un lichid portocaliu si dens ca un piure de fructe pentru bebelusi. Andreei i este usor sa caute analogii n lumea copiilor, pentru ca Eva nu a mplinit nici 5 ani, iar Petru are abia 9 luni. Desi familia are o bona interna (care ramne peste noapte n timpul saptamnii), mama este cea care o pregateste n fiecare dimineata pe Eva pentru gradinita, prepara micul dejun pentru toata lumea, se ocupa de bebelus. mi place sa gatesc – si o fac foarte des -, dar mai ales mi place sa am grija de copii si de sotul meu, spune ea, explicnd de ce a ales, cu o vreme n urma, sa puna familia pe primul plan, naintea carierei.

Dieta stricta si multe exercitii fizice

Cu un abdomen plat si un tonus de invidiat, Andreea Berecleanu arata superb. Si nu chirurgia plastica a facut minuni, asa cum se ntmpla n cazul vedetelor, ci o dieta supravegheata cu strictete si multe exercitii fizice. A revenit in forma la scurta vreme dupa a doua cezariana, cu ajutorul specialistilor de la Shape Line, unde e o placere sa faci gimnastica, mai ales ca o fac niste aparate speciale n locul tau, prin compresie si masaj anticelulitic pneumatic. Dar sistemul functioneaza, n special pentru persoanele care vor sa se recupereze dupa o operatie sau dupa cezariana, dar fara efortul excesiv pe care l faci la sala, cu gantere, de exemplu. Aici te asezi pe masa, iar masa se ridica, obligndu-te si pe tine sa ndoi picioarele si sa lucrezi. Avantajul e ca poti ncepe exercitiile la scurta vreme dupa nastere. Iar cu un copil att de mic acasa, oricum nu esti n stare sa faci efort prea mare. Sase luni si jumatate, Petru nu a dormit noaptea mai mult de 20 de minute. Era ca ceasul! l plimbam, adormea, iar dupa 20 de minute era proaspat si o luam de la capat. Binenteles ca eu nu reuseam sa adorm att de repede si sa-mi modific ritmul dupa el. Eram nedormita, faceam cu schimbul, si eu, si Andrei ajunseseram la capatul puterilor. Mai ales ca eu m-am ntors la serviciu dupa o luna si jumatate si am alaptat patru luni! Nu as fi fost n stare sa ridic niciun prosop, darmite greutati. Pentru mine, modelarea pneumatica a fost optiunea cea mai buna, pentru ca am slabit si mi-am tonifiat musculatura fara sa mai depun eforturi si pentru asta.

Andrei a fost n sala de nasteri cu mine

Eva se poarta ca o mamica cu fratiorul ei. i da de mncare, i povesteste cte-n luna si n stele, l mngie, i cnta si are grija de el. nca nu am vazut un moment de gelozie ntre ei. Se spune ca atunci cnd ajungi acasa cu al doilea copil de la maternitate, sentimentul pe care l are primul copil, cnd te vede, este similar sentimentului pe care l ai cnd vii acasa si vezi ca te-au calcat hotii. Att este de mare trauma. Eu stiam toate astea, citisem o multime de carti, si am pregatit-o pe fetita mea pentru acel moment. Asa ca este draguta cu el, i-a vorbit tot timpul ct a fost n burtica, l-a asteptat cu nerabdare sa se nasca, a venit la maternitate imediat sa-l vada, cu parintii mei (Andrei a fost n sala, cu mine). Dupa aceea a fost foarte rabdatoare cu el, o singura data a spus – a fost att de haioasa atunci – Mami, ce mai plnge!. Da, mami, si mie mi-e mila de el!, i-am raspuns eu. Mie nu mi-e mila, pe mine ma doare capul! Primul care da trezirea este Petru. La 6.30. Eva vine din camera ei un pic mai trziu, dar primul pe care vrea sa-l vada, fara exceptie, este Dodo, cum l alinta ea. Abia apoi spune Buna dimineata si celorlalti. si mpart jucariile fara suparare pentru ca Eva i-a facut fratiorului ei o importanta donatie din averea ei nca de pe cnd acesta locuia n burtica mamei. Am ales si am spalat mpreuna jucariile pe care avea sa le ofere fratiorului ei, cnd acesta venea acasa. Erau destul de multe, dar ea a fost foarte bucuroasa sa i le pregateasca. Diminetile si serile le petrec mpreuna, toti patru. Stau pe afara, n gradina, unde Andreeea si Andrei sunt foarte fericiti sa-si bea cafeaua, n timp ce copiii se joaca. Au prieteni de vrsta lor printre vecini, asa ca o sterg deseori pe portitele dintre curti. E un cartier foarte linistit, de zece case, unde am avut noroc de vecini minunati, Suntem nelipsiti unii de la altii, iar copiii, daca nu-i gasesti n casa, stii sigur ca se joaca n curtea de alaturi. Cartierul este nchis, pazit, departe de strada principala. Si mai avem n apropiere cteva paduri care au scapat netaiate. Seara este cu totul alt aer dect n oras, iar dimineata este o liniste ireala. La sfrsitul saptamnii, fac sport, ies n parc (ca sa se dea copiii n toate alea, sa-si faca bube n genunchi, zice mama cu naduf) sau, de cnd au bona si pentru weekend, pleaca la munte. Avem mare noroc cu bona de weekend, pentru ca asa i putem lua pe amndoi copiii cu noi si nu mai e att de complicat, doar suntem trei adulti. E ca o bunica. Si mai este un avantaj, deloc de neglijat: au, n sfrsit, timp si pentru ei doi. Ies vineri sau smbata seara n cluburi n care se cnta muzica live, se ntlnesc cu prietenii.

Meseria o obliga sa-si protejeze fata

Am ntrebat-o daca i place sa mearga n parc cu rolele. n ultima vreme, se pare ca toata lumea, indiferent de vrsta, se plimba cu rolele. mi place, dar mi ajunge faptul ca schiez. Am o meserie care ma obliga sa-mi apar fata. Macar fata… La noi nu se obisnuiesc asigurarile pentru parti ale corpului, asa ca nu ndraznesc sa ma expun prea mult. Merg cu bicicleta, pentru ca nu mi se pare att de periculos, si schiez. Pentru ca sunt pe prtie de la patru ani, am vazut cu ochii mei accidente ngrozitoare, care mi s-au ntiparit n memorie, ma temperez si sunt foarte prudenta, desi as vrea sa schiez cu viteza. Mie mi place viteza! Si n masina, ce sa mai vorbesc, sunt o vitezomana, dar de cnd am nu unul, ci doi copii, ma simt mult mai responsabila pentru viata mea. Desi sunt Berbec si mi plac sporturile extreme si experimentele, ncerc sa-mi educ firea, pentru ca de acum traiesc pentru copiii mei, nu pentru mine. Toate astea sunt valabile si pentru Andrei, desigur. Au aceleasi griji, pentru ca mpart nu doar aceeasi casa, ci si aceeasi meserie. Ba chiar si acelasi pupitru de stiri. E bine sa fii att de des n preajma sotului? Ma bucur ca ma ntrebi daca e bine, si nu daca e plictisitor. Pentru ca e bine! Daca ti iubesti barbatul, e bine sa fii mpreuna cu el ct mai mult. Nu are de ce sa fie plictisitor, ne simtim att de bine mpreuna! Mi se pare trist sa-ti vezi barbatul seara cinci minute si dimineata, la cafea, cum li se ntmpla unora dintre prietenele mele. Iar noi doi am facut echipa si nainte sa fim mpreuna ca iubiti, si apoi ca soti. Pentru el am venit napoi n Antena 1, pe lnga provocarea proiectului unui jurnal n familie. El nu se mai ntorcea n PRO TV, era clar, iar eu am ales sa ma duc dupa el, desi aveam rating mare si nu ma dadea nimeni afara, cum s-ar zice.

Cu Andrei eram prieteni la catarama, dar atat

Bucuria a fost imensa cnd m-am vazut din nou alaturi de el. N-am putut sa rezist tentatiei de a lucra alaturi de Andrei pentru ca este un prezentator foarte bun, nu o spun cu subiectivism, declaram asta si atunci cnd i eram doar colega. Am puterea de a ma adapta unui format de emisiune, unei echipe, unui nou partener profesional. Este un punct forte n meseria aceasta. Altfel, am destule defecte, dar am noroc ca, uite, compensez… Sustine ca e malitoasa, capricioasa si usor colerica. Si l iubeste si mai mult pe Andrei cnd se gndeste ca el suporta cu stoicism toate astea. Andrei este mai mare cu 14 ani. Niciodata nu am fost interesata de barbati care sa aiba fata de mine o diferenta mai mica de 10 ani. Dar fata de Andrei nu am manifestat vreun interes aparte, am fost colegi doi ani si nu l-am privit altfel. Eram prieteni la catarama, si asta a contat foarte mult. Nu m-am gndit o secunda la el altfel decat ca la un prieten, dar s-a ntmplat ceva, a fost un context special care m-a facut sa am revelatia vietii mele n ceea ce l priveste. M-am ndragostit iremediabil, ntr-o secunda. De atunci, nu ncetez sa ma indragostesc, pentru ca Andrei da la iveala mereu cte o trasatura, cate un amanunt pe care nu l-am cunoscut nainte. Sunt convinsa ca o astfel de revelatie o ai o data n viata. Am avut noroc!