Gheparzii s-au intors in India dupa o extinctie de 70 de ani, datorita unui plan de reintroducere condus de guvern, numit Project Cheetah. Expertii in pisici mari sunt inca impartiti in privinta efortului, care a avut rezultate mixte de cand au sosit primii gheparzi in septembrie anul trecut.
Din cele 20 de animale initiale aduse din Namibia si Africa de Sud in Parcul National Kuno din statul Madhya Pradesh, cinci au murit, inclusiv doua doar saptamana trecuta. O femela pe nume Siyaya, care a nascut in martie, si-a pierdut cei mai multi pui din cauza malnutritiei, deshidratarii si insolatie doua luni mai tarziu.
In plus, Yadvendradev Jhala, principalul om de stiinta al Proiectului Cheetah din 2011 pana in 2023, spune ca a fost fortat sa se pensioneze la inceputul acestui an, fara niciun motiv. „A fost proiectul meu, l-am proiectat, asa ca ma simt exclus”, spune el.
Criticii spun ca aceste evolutii nu sunt de bun augur pentru viitorul Proiectului Cheetah sau pentru restul de 15 animale africane care traiesc in parcul national. Doar aproximativ 7.100 de gheparzi raman in salbaticie astazi, motiv pentru care Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii listeaza specia ca fiind vulnerabila la disparitie. (Ghepardii asiatici, subspecia care a aparut anterior in India, supravietuieste doar intr-o populatie mica din Iran.)
Reintroducerea unei specii in salbaticie este intotdeauna riscanta, dar „este mult mai rau decat am crezut ca va merge – un dezastru absolut”, spune Ullas Karanth, director emerit al Centrului non-profit pentru Studiile Faunei Salbatice din Bengaluru, care s-a opus din partea obtinutului… mergeti la mutarea animalelor africane in India in circumstantele actuale. „Ideea ca acest lucru va duce la o populatie care se autosustine este complet absurda.”
Cu toate acestea, cei de la conducerea Proiectului Cheetah spun ca lucrurile merg conform planului.
„Ghepardii s-au adaptat foarte bine la habitatul indian”, spune SP Yadav, directorul Autoritatii Nationale pentru Conservarea Tigrilor, care supravegheaza Proiectul Ghepard. Animalele care au fost eliberate in parc „exploreaza habitatul” si „supravietuiesc in salbaticie cu alti co-pradatori”, spune el.
Pierderi de asteptat
Moartea si ranirea sunt riscuri inerente pentru orice animal salbatic care este capturat si mutat de oameni. „Reintroducerea unei specii care a disparut cu siguranta nu va fi un proces usor”, spune Laurie Marker, fondator si director executiv al Fondului de conservare a ghepardului din Namibia si parte a echipei de translocare a ghepardului din Namibia. (Vezi fotografii uimitoare cu gheparzi in actiune.)
Chiar si in Africa de Sud, unde expertii au transferat gheparzi de zeci de ani, sase pana la sapte la suta dintre pisicile mari care sunt relocate in rezervele ingradite mor, spune Van der Merwe, un conservator al ghepardului din Africa de Sud si explorator National Geographic. Van der Merwe, care administreaza initiativa non-profit Metapopulation, a ajutat la aprovizionarea animalelor din Africa de Sud si este inca implicat in proiect.
Pe 27 martie, Sasha, o femeie din Namibia cu probleme de sanatate preexistente, a cedat din cauza insuficientei renale, marcand primul deces al proiectului. Aproximativ o luna mai tarziu, Uday, un barbat din Africa de Sud, a murit din cauze necunoscute la o zi dupa ce a fost mutat din carantina in incinta sa temporara de 120 de acri.
In mai, un alt ghepard a murit cand oficialii au permis doi barbati sud-africani sa intre in incinta unei femele sud-africane pe nume Daksha. Doua zile mai tarziu, Daksha a fost mutilata mortal de catre barbati.
Saptamana trecuta, inca doi gheparzi, Tejas si Suraj, ambii masculi din Africa de Sud, au fost de asemenea gasiti morti. Medicii veterinari au descoperit ca ranile infestate de viermi s-au dezvoltat sub gulerele de urmarire radio ale gheparzilor, provocand septicemie. Alti doi gheparzi, Pawan si Guarav, au fost gasiti de atunci cu rani similare la gat, probabil cauzate de clima calda si umeda.
Pawan i s-a scos deja gulerul si a primit ingrijiri medicale, spune Adrian Tordiffe, medic veterinar pentru animale salbatice la Universitatea din Pretoria, care consiliaza echipa din Africa de Sud. Rangerii inca incearca sa captureze coalitia de barbati din Namibia pentru a vedea daca acestia sufera de aceeasi problema si au nevoie de tratament. „Daca este capturat si tratat devreme, prognosticul pentru o recuperare rapida ar trebui sa fie bun”, spune Tordiffe.
Al patrulea pui si singurul supravietuitor al Siyayei a fost scos din grija ei si este crescut manual in captivitate.
De la inceput, van der Merwe si colegii sai s-au asteptat ca jumatate din populatia fondatoare de gheparzi sa piara in primul an de la reintroducere, asa ca „ar trebui sa se anticipeze mai multe dureri si dureri in viitor”, spune el.
El subliniaza, totusi, ca „totul este inca pe drumul cel bun, cu o mortalitate observata in limitele parametrilor normali pentru reintroducerea ghepardului salbatic”.
Durerile de crestere
Oficialii indieni au calculat ca Parcul National Kuno poate sustine maximum 21 de gheparzi, dar unii experti spun ca acest lucru nu este realist pentru pisicile teritoriale si cu arii extinse.
„Am adus prea multi gheparzi prea devreme si nu avem spatiu pentru ei”, spune Arjun Gopalaswamy, un om de stiinta independent cu experienta in pisicile mari din Africa si India. „Observam dovezi ale acestei cresteri pe zi ce trece.”
De exemplu, de cand gheparzii au fost eliberati in Kuno, rangerii au fost nevoiti sa desparta o lupta intre o coalitie de masculi din Namibia si barbati din Africa de Sud. „Ceea ce au in Kuno este un turneu mixt de arta martiala, cu gheparzi impachetati la densitati mari si paduri ca arbitri”, spune Karanth.
Rangerii au fost, de asemenea, nevoiti sa urmareasca sau sa tranchilice pisicile ratacitoare pentru a le aduce inapoi in limitele parcului, inclusiv un mascul si o femela din Namibia care au calatorit la mai mult de o suta de mile distanta.
Potrivit lui Karanth, aceasta nu este o cale realista pentru reintroducerea speciei. Daca India doreste cu adevarat sa aduca ghepardii inapoi, atunci animalul ar trebui sa aiba voie sa se imprastie in mod natural prin peisaj. „Obiectivul real al proiectului nu este acela de a fi un ospiciu pentru gheparzi, ci de a stabili o populatie”, spune el.
Van der Merwe, totusi, sustine ca „acesta nu este un argument rational”, deoarece animalele carora li se permite sa mearga departe nu ar avea valoare de conservare. „Cum vor gasi gheparzi parteneri de reproducere daca se plimba [la peste o suta de mile] de toti ceilalti gheparzi?” el spune.
„In viitor, odata ce populatia este stabilita si exista un surplus de gheparzi, atunci acest comportament variat poate fi tolerat si chiar incurajat.”
Pentru Karanth, totusi, „acest lucru arata ignoranta ecologica completa. Ceea ce spun ei este ca ghepardii ar trebui acum sa se transforme ecologic in leoparzi, iar odata ce tintele oficiale sunt indeplinite, ar trebui sa se transforme din nou in gheparzi”.
Urmatoarea frontiera
Urmatorul pas, spune van der Merwe, este extinderea Proiectului Cheetah intr-o a doua locatie din India. Cea mai evidenta alegere este Parcul National Mukundara Hills din statul Rajasthan, un habitat care are caracteristici prietenoase cu ghepard, cum ar fi un gard si conditii mai uscate.
Dar Rajasthanul este in prezent controlat de un alt partid politic decat cel al prim-ministrului Narendra Modi, asa ca, deocamdata, este prea complicat sa luam in considerare Mukundara Hills, spune Karanth. „Politica se strecoara in toata chestia.”
Karanth adauga ca milioanele de dolari cheltuiti pentru proiect ar fi putut, in schimb, sa fie destinate conservarii faunei salbatice din India. „Mi-am platit partea mea din impozite pentru aceasta schema prosteasca”.
Urmatorul loc de reintroducere va fi probabil Ghandi Sagar Wildlife Sanctuary din statul Madhya Pradesh, o zona protejata mai mica care poate sustine doar patru gheparzi adulti.
Privind aceste evolutii de pe margine, Jhala – unul dintre vizionarii initiali si liderul proiectului – spune ca ar fi luat decizii diferite.
„O parte din mortalitate ar fi putut fi evitata daca ar fi fost disponibila expertiza adecvata”, spune el.
Dar, per total, ramane optimist. „Nu vad niciun motiv pentru care sa nu aiba succes daca urmeaza planurile pe termen lung elaborate si publicate de guvern, scrise de mine”, spune el. „Trebuie sa vina mai multi gheparzi in India si trebuie infiintate mai multe site-uri.”
