„Practica este garantia succesului, temelia, trambulina spre o cariera solida“

De la temelie la trambulina

Rectorul al UPB, dl Mihnea Costoiu, spune adesea ca „practica e garantia, in primul rand, a succesului scolar, dar este ca o temelie. Fara aceasta temelie nu exista sansa de a profesa in timp scurt. Si mai e un lucru, practica este trambulina spre o cariera de succes“. Rectorul UPB vorbeste cu durere despre probleme, unele generate de legislatia din ultimii ani, care a blocat promovarea cadrelor didactice si a obligat personalitati de prestigiu sa se pensioneze. Mai mult, de doi ani si jumatate universitatea nu a primit nici macar un singur leu in afara salariilor, iar in 2011 nu a putut sa inscrie la admitere 1.300 de studenti indieni – care ar fi adus venituri importante si prestigiu –, pentru ca autoritatile nu le-au dat vize de intrare in tara. Totusi, se mandreste ca 30% dintre liderii bancilor din Romania, dar si decidenti din zona politica si zona importanta din media au terminat Universitatea Politehnica din Bucuresti. Mihnea Costoiu crede ca ceea ce diferentiaza UPB de alte universitati este faptul ca, in cei peste 190 de ani de functionare, n-au existat suspiciuni cu privire la admitere, la finalizarea studiilor si la promovarea examenelor.

– M-am uitat pe usile acestea si n-am vazut nicaieri inscriptia Rector. In schimb, am vazut Director general, Prorector, Presedinte de Senat. De ce atata modestie?

Nu e neaparat modestie, este doar o reasezare a valorilor pe noua lege si incercam sa nu iesim in evidenta, n-am iesit niciodata si, deocamdata, biroul se amenajeaza. N-am avut niciodata aceasta dorinta de a afisa intr-un fel sau altul numele meu… niciodata. Din toate pozitiile pe care le-am avut, niciodata n-am afisat lucrul asta si nu cred ca il voi face de aici incolo. Nu-mi place.

– Este dificil sa fii managerul unei universitati cum este Universitatea Politehnica?

Universitatea este o intreprindere dificila si nu este atat de simplu, ca si cum ai conduce orice alta companie, pentru ca lucrezi cu oamenii, in primul rand, si nu trebuie uitat faptul ca universitatea are ca scop formarea oamenilor. Intr-o universitate, fara doar si poate, sunt cele mai luminate minti ale societatii, sunt oameni cu orgolii, sunt oameni foarte bine pregatiti, sunt oameni care sunt extrem de pasionati de ceea ce fac si in acelasi timp oameni informati. Cu acesti oameni lucram, pe de-o parte, pe de alta parte, lucram cu studentii care intotdeauna au fost rezervorul unei societati. Acest rezervor de valori al societatii este intr-o dinamica extraordinara. Si aceasta relatie profesor-student, construita de peste 190 de ani in Politehnica, este astazi pusa intr-o noua lumina, a managementului universitatii, incercand sa dialogam foarte, foarte mult. Si acest dialog cred ca este, pe de-o parte, consumator de timp, dar, pe de alta parte, este acea componenta care duce inainte universitatea.

– Totusi, acum pot fi separate aceste doua functii, cea de rector de cea de manager?

Pot fi separate, dar nu e un model romanesc. Legea actuala, Legea 1 (Legea educatiei nationale, n.r.) nu e o inventie a noastra, sa spun asa, ci este un model preluat din Occident, unde rectorul este denumit in mai multe feluri. In unele universitati din Vest este numit rector, in altele este numit presedinte, in altele este numit presedinte al consiliului de administratie, in altele este numit cancelar, deci are diferite denumiri. Dar, ca si responsabilitate, este aceea de manager al universitatii. Fara doar si poate, universitatea nu mai e ce era acum 200, 300, 500 de ani sau nici macar nu mai este cea care era acum 10 ani in Romania. Este cu totul altceva. Universitatea reprezinta un complex extrem de important de business, pentru ca, pe de-o parte, bugetul unei universitati este construit cu totul si cu totul altfel decat este construit orice fel de buget in Romania, in sensul in care sursele de venit nu sunt unice, nu este o singura sau doua surse de venit, sunt foarte multe sursele de venit ale universitatii. Pe de alta parte, banii care vin prin contracte gestionate de la Ministerul Educatiei.

Noi suntem foarte implicati in relatia cu mediul economic. Avem contracte cu marile companii prezente pe piata romaneasca si fiecare companie presupune un anumit tip de procedura de derulare a acestor proiecte. Deci, repet, sursele de venit vin din aceste directii diferite. Pe de alta parte, modul de cheltuire si dinamica sunt cu totul si cu totul altele.

Performanta este extrem de frumoasa, vorbim despre performanta permanent, toata societatea, toti ministrii, toata lumea vorbeste despre performanta, de parca performanta ar fi un bun pe care il gasesti asa…, este o chestie strict spirituala, nu are legatura cu viata reala. Or, o performanta fara performanta managementului nu poate exista. Profesorul in sine, cercetatorul, nu este doar un om care traieste in lumea lui si are nevoie doar de un creion, o creta si face niste descoperiri simple. Nu mai suntem acolo. Fara echipamente importante, fara o adaptare, fara acces la informatii, fara un milion de lucruri de acest tip, nu putem vorbi de performanta. Dar, repet, aceasta performanta trebuie sa aiba in vedere performanta universitatii si – cu scuzele de rigoare pentru lipsa de modestie – cred ca si in calitate de director, si sper ca si in calitate de rector, am demonstrat ca se poate face performanta intr-o universitate care a crescut din punct de vedere bugetar, de la 20-22 de milioane de euro, ca venituri totale in anul 2004, la aproape 250 de milioane in anul 2008, si reusim in perioada de criza sa nu scada foarte mult aceasta valoare. Suntem astazi in jurul valorii de 100-120 de milioane de euro, care este, fara doar si poate, cel mai mare buget din Romania. Si, din acest buget – vreau sa fac o precizare – Ministerul Educatiei nu ofera decat o finantare in jur de 33%, restul sumelor sunt atrase din alte resurse, alte directii. Or, asta cred ca este cu adevarat un management adaptat vremurilor pe care le traim.

– Sa vorbim despre Universitatea Politehnica.

Universitatea are 15 facultati, doua dintre ele infiintate in urma cu doi ani. Sunt doua noi facultati care vin ca urmare a dezvoltarii unor specializari – Facultatea de Antreprenoriat, Managementul si Ingineria Afacerilor, prescurtat FAMIA, si Facultatea de Inginerie Medicala. Cele doua facultati, specializari, initial in jurul a doua departamente, primul in jurul Departamentului de management, cel de-al doilea in jurul Departamentului de biotehnologie, s-au dovedit in cei doi ani de pana acum, a fi de un real succes. Celelalte facultati sunt cele cunoscute deja. Automatica si Calculatoare; Electronica si Tehnologia Informatiei; Facultatea de Energetica; Facultatea de Inginerie Electrica; Facultatea de Mecanica si Mecatronica; Facultatea de Inginerie a Sistemelor Biotehnice; Facultatea de Inginerie a Managementului Sistemelor Tehnologice; Facultatea de Transporturi. Avem o Facultate de Inginerie in limbi straine, in care se scolarizeaza studenti atat din tara, cat si din strainatate, pe trei filiere, predare directa in limbile germana, engleza, franceza, si este, de asemenea, o facultate care are un succes extraordinar in ultimii ani, Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor, fosta Facultate de Aeronave – Facultatea de Inginerie Aerospatiala, Facultatea de Chimie si Inginerie a Materialelor, sper ca n-am uitat vreuna din enumerare.

– Care este cifra de scolarizare pentru anul universitar 2012-2013?

Cifra comunicata deja de minister este de 4.750 de locuri bugetate de la bugetul de stat in acest an.

– Cate locuri cu taxa aveti?

Cu taxa, aproape 1.500, dar niciodata nu am fost adeptii atragerii unui numar foarte mare de studenti.

– Care a fost numarul maxim de studenti care l-ati avut in primul an?

Cel mai mult am avut 5.200 de studenti, cifra pe care n-am vrea s-o depasim foarte mult.

– Si cati studenti sunt in toata universitatea?

26.000 de studenti.

– Care este valoarea taxei?

Taxa pentru studenti este de 4.000 de lei pe an. Nu este o taxa mica, dar este aceeasi taxa de trei ani. Si trebuie sa tinem cont ca aceasta taxa este pentru o facultate la care nu se face invatamant la distanta. Este o taxa care include toate costurile universitatii si vreau sa va spun ca, in aceasta taxa, salariile profesorilor reprezinta o suma foarte mica. Restul, nu uitati, include echipamente, consumabile pentru echipamente si asa mai departe.

– Exista schimbari pentru admiterea in anul universitar viitor?

La noi, dintotdeauna as putea spune, mare parte din facultati dau examen de admitere. Vreau sa precizez faptul ca in universitate exista o autonomie reala a facultatilor. Fiecare facultate isi stabileste modalitatea de admitere. Evident ca aceasta modalitate se aproba in structurile decizionale, in senatul universitatii, in consiliul de administratie, dar fiecare facultate vine cu propunerea sa. De foarte multa vreme, jumatate dintre facultati au dat examen. Si in acest an, jumatate din facultati dau examen scris pentru admitere. Mai exact, opt din cele 15 facultati dau examen scris, celelalte sapte se bazeaza pe analiza dosarelor si pe un interviu. Ministerul Educatiei, anul acesta, este intr-o situatie absolut speciala, avand in vedere ca a modificat ordinul cu privire la admitere. Banuiesc ca foarte multi dintre cei interesati au aflat ca suntem in faza in care pregatim interviul pentru admitere, un interviu mai mult de cultura generala. Va fi mai mult un interviu similar admiterii in universitatile americane, unde se intampla cam acelasi lucru, in sensul in care conteaza foarte mult media cu care tinerii vin din colegiu, din liceu. Deci conteaza foarte mult mediile de absolvire ale examenului national – bacalaureatul, in cazul nostru, si ulterior un interviu, astfel incat sa putem sa vedem care sunt intentiile, ca sa spun asa, ale candidatului. Aceasta este o formula, si ultima formula pentru celelalte facultati este aceea a dosarului simplu, care ia in calcul doar media la bacalaureat.

– Ati fi de acord sa admiteti candidati si fara bacalaureat si sa dea bacalaureatul pe parcurs?

Nu se pune problema. Ne-am gandit sa ii ajutam pe candidati, sa le dam posibilitatea sa aiba un an pregatitor in universitate, iar ulterior sa faca un an de antrenament, copiii astia sa aiba o activitate dupa ce nu au luat o proba la bac si doar pentru aceia care au luat nota 7. Dar nu se pune problema admiterii in universitate fara bacalaureat. Exclus asa ceva!

– Care este importanta pe care o acordati practicii? Cum se desfasoara practica in Universitatea Politehnica.

Practica e un element extrem de important. In primul rand vizavi de solicitarea Legii educației de a trece la un nou sistem de practica. Aceasta solicitare a venit in recunoasterea demersurilor pe care universitatea noastra le-a facut. Inainte de aparitia legii, noi am decis, prin senatul universitatii, ca toti studenții anului III, ca sa va dau un exemplu concret, sa aiba o vara „fierbinte“ de practica. Absolut toata lumea, fara exceptie, face in vacanta anului III, toata vacanta practica. Toata vacanta, tot ciclul care era inainte de practica si la care s-au adaugat inca doua luni complete de practica. Pentru a reusi sa facem aceasta schimbare, ca sa vorbesc doar de anul III, a fost nevoie, pe de o parte, de adaptarea sistemului in universitate care a presupus decizii de la departamentul cel mai mic pana la nivelul senatului, iar pe de alta parte de niste mijloace care sa ajute universitatea, in ansamblul sau, cadrele didactice, studenții sa parcurga acest proces. Aceste mijloace au fost reprezentate de proiecte europene, avem cateva proiecte europene importante in care sunt implicați peste 5.000 de studenti si care au ca scop principal practica. Avem proiecte care sunt in parteneriat cu agenti economici importanti, sunt in parteneriat cu alte universitati din Romania, cu cateva universitati din strainatate, importante universitati din vestul Europei.

– Care sunt companiile partenere? Care functioneaza in strainatate?

O sa vorbesc despre un proiect care este mai aproape de zona dumneavoastra, zona de

media. Avem un proiect, universitatea deține o televiziune, televiziunea Sigma, prima televiziune, in afara televiziunii publice, lansata in 1990, la Facultatea de Electronica și care se afla tot acolo și in acest moment, proiect care isi propune realizarea unui laborator care sa fie studioul de televiziune si care sa fie un laborator de practica pentru studentii universitatii. Sunt foarte multi studenti ai universitatii implicati in aceasta zona si care vor sa faca practica in aceasta zona. Vorbim despre studenții de la Facultatea de Electronica, studenți care vor face prelucrare de imagine si asa mai departe. Sunt acolo o multitudine de echipamente, software etc. Apoi, studentii de la Facultatea de Inginerie Electrica de asemenea implicati, de la cea de Mecanica. Foarte mulți dintre studentii nostri pot avea activitate in acest laborator.

Partenerii nostri in acest proiect sunt cateva institutii de presa importante: Televiziunea publica, Radioul public, Trustul Intact, Trustul Pro, care ne-au ajutat foarte, foarte mult in demersul nostru si le multumesc public și pe aceasta cale, cateva companii locale de presa, dar și universitatile importante in acest domeniu. Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Jurnalism, colegii nostri de la Iasi cu Politehnica din Iași, Universitatea de Vest din Timisoara, Facultațile de Jurnalism și facultatile tehnice de la Iasi si Timisoara. De asemenea, ni s-au alaturat colegii de la Suceava, Alba-Iulia, Sibiu. Deci este un proiect care are ca target 1.000 de studenti care sa faca practica si deja suntem in al doilea an de proiect si am atins aceasta cifra. O sa depasim cu brio aceasta cifra pentru ca o sa facem un laborator extrem de tentant pentru studenti. Pe de alta parte, am reusit sa punem sa lucreze laolalta inginerii cu artistii, ca sa spun asa, cu jurnalistii, de la tinerii ingineri, tinerii jurnalisti, tinerii actori, artisti, regizori, operatori, care sunt in universitațile de arta. Va invit sa vedeți site-ul proiectului, sa vedeti filmele realizate, o sa vedeti piese de teatru, o sa vedeti extrem de multe lucruri frumoase realizate de acesti tineri in perioada de practica, subliniez acest lucru, in comun, este foarte important. Nu lucreaza fiecare cu calculatorul lui, singur doar acasa, ci lucreaza intr-o echipa interdisciplinara realizand niste produse concrete.

Un alt proiect, ii spunem noi tripod, un proiect care are ca si target 3.000 de studenti in

universitate si in care, de asemenea, sunt implicate cateva mari companii. Compania Renault, Bosh, Ford, General Electric, Transelectrica, Electrica, Transgaz, Suez etc., marile companii care in acest moment sunt implicate in universitate nu doar in acest proiect, ci intr-o sumedenie de alte proiecte si la care studentii se duc pentru a-si face stagiul de practica. Ca si companii nu doar ca pun la dispozitie un mediu de practica, o zona in care studentii sa intre propriu-zis, si oameni dedicati. Adica sunt oameni din companie platiti special in cadrul proiectului pentru a face practica cu studentii. Studentii se duc acolo si exerseaza efectiv pe echipamente, iau cunostinta nu doar de tablouri, sa spun asa, cu fotografii, cu postere, ci efectiv cu tehnologia pe care aceste companii o au si lucreaza efectiv, simuleaza in interiorul companiei. Pe de o parte, asistati de profesori universitari si, pe de alta parte, ajutati de catre oamenii din companie. De asemenea, este alt proiect care se cheama Concord, care are cam acelasi tip de activitate. Toate aceste trei proiecte sunt proiecte strategice care au o valoare mai mare si care implica un numar foarte mare de studenti. De asemenea, avem doua granturi cu parteneriate diferite de la Academia Nationala de Informatii, ca partener, in care studentii de la academie si studentii nostri fac practica in domeniu de specialitate, pana la Universitatea Naționala de Aparare sau alți colegi din spațiul de invațamant. Aceste noua proiecte sunt granturi dedicate practicii pe diferite domenii, de la chimie pana la management.

– Cati studenti sunt racolati de companii de pe bancile facultatii?

Foarte mulți. Nu suntem insa foarte dornici de acest lucru in timpul studenției. Insistam asupra faptului ca este important ca relația intre student, companie și universitate sa porneasca de pe bancile universitații, pentru un avantaj reciproc. Un avantaj al studentului care ia contact cu tehnologia și este adaptat pentru a intra in piața forței de munca imediat dupa ce a terminat facultatea, un avantaj al companiei care are o baza de selecție și știe sa-și selecteze oamenii importanți și universitatea care reușește sa ofere studenților și companiilor acest mediu.

Racolarea de pe bancile scolii este o greseala

– Vor companiile sa ia studentii de timpuriu?

Exact. In special in zona industriei noi, electronica, automatica, unde marea majoritate a companiilor isi doresc sa angajeze studentii inca de pe bancile școlii. Si este un apel pe care-l fac si pe aceasta cale. Este o greseala sa iei un student care acumuleaza niste cunostinte foarte rapid, in special in industria noua. Sunt oameni foarte inteligenti studentii care vin in aceste facultati si care se adapteaza foarte repede la piața forței de munca și care produc foarte repede, dar care nu mai au șansa unei dezvoltari ulterioare, fara o baza de cunoștințe foarte solida. Daca vreți, ca o viața a unui fotbalist, a unei gimnaste. Un student care activeaza in aceasta zona a soft-ului trebuie sa aiba o viața profesionala foarte lunga, in condițiile in care industria aceasta se schimba extraordinar, soluțiile informatice se schimba intr-un ritm extraordinar. Daca tu ești specialist pe un anumit domeniu și dai un randament extraordinar fara o baza solida, fara terminarea unei facultați și a unui master, nu reușești sa performezi decat pe o perioada scurta.

– Cați studenti sunt cooptati de companii?

In aceste domenii, numai in industria noua peste 90% dintre studenți sunt preluați de companii imediat. Spun 90%, și nu spun 100%, pentru ca o parte dintre ei raman in cercetare, o parte raman in facultate și o parte iși continua zona cercetarii in afara Romaniei.

– Universitatea produce și someri?

Eu nu am cunostințe in acest moment de aceasta situație, de cațiva ani de zile noi nu reușim sa oferim forța de munca calificata suficienta pentru solicitarile pe are le avem, ceea ce le spun eu studenților este faptul ca nu este suficient sa termini o facultate, pentru ca e o mare diferența intre a termina facultatea și a știi. Și insist asupra acestui lucru, de asta ne-am și axat pe proiectele practice, si anume pentru a da posibilitatea studenților de a știi sa fie pregatiți in momentul in care termina. Pentru ca degeaba termini o facultate, fie ea și Politehnica, daca nu reușești in aceasta perioada sa-ti acumulezi valorile care sa-ti ofere posibilitatea sa profesezi cu adevarat.

– Cat de mult conteaza practica pentru un angajator?

Enorm, sunt convins de acest lucru. Fara doar și poate este o diferența foarte mare intre un student care termina un ciclu fara sa aiba contact, in special in zona ingineriei, dar nu doar in zona ingineriei, cu lumea reala, și un student care a efectuat practica. Are cunoștințele necesare, in primul rand știe solicitarile intr-un mediu, pe de alta parte cunoaște o organizație, funcționarea  tehnologiei, ciclul de producție și toate elementele.

UPB are in desfașurare 64 de proiecte europene, iar in alte 32 de proiecte este partener

– Care sunt problemele cu care va confruntati acut in aceasta perioada?

Faptul ca de doi ani si jumatate universitatea nu a primit nici macar un singur leu in afara salariilor. Universitatea n-a avut nici macar un singur leu pentru reabilitari venit de la bugetul de stat, reabilitari, consolidari, investitii, nici macar bani de creta. N-am primit un leu de la MECTS, si poate ca aceia care au fost pe acolo au o explicatie pentru acest lucru. Faptul ca cea mai importanta universitate – nu spun cea mai mare –, cea mai importanta universitate tehnica nu a primit niciodata nici un leu in acesti doi ani de zile. Asta este o problema, pentru ca sunt foarte multe lucruri pe care le-am sustinut exclusiv din venituri proprii, am continuat reabilitarile masive, am continuat programul de investitii. Toate din venituri proprii, si acest lucru nu poate continua la nesfarsit. Pe de alta parte, suntem intr-o situatie disperata, si asta este cuvantul, pentru faptul ca nu reusim sa primim rambursarile pe proiectele europene. Pentru ca noi avem foarte multe proiecte europene, suntem universitatea cu cele mai multe proiecte europene dintre toate universitatile din Romania, avem 64 de proiecte europene care fac peste 120 de milioane de euro ca si contractare. 64 in care suntem ca universitate implicati direct, si mai sunt inca vreo 32 in care suntem implicati ca parteneri. In aceste proiecte, universitatea a avansat pana in acest moment peste sase milioane de euro, peste 24 de milioane de lei noi. Vreau sa precizez faptul ca aceste sume sunt avansate, in primul rand, pentru a plati bursele studentilor doctoranzi si ale studentilor postdoctoranzi, si am avansat sume foarte mari. Cu toate ca am avansat aceste sume mari, suntem restantieri la acesti studenti. Este o situatie pe care nu o mai putem gestiona. Nu stiu cat stie lumea efectiv. O parte dintre universitatile romanesti au facut credite la banci in dorinta de a sustine aceste proiecte, noi nu am ajuns acolo, dar nici nu putem continua ca pana acum. Trebuie sa se gaseasca o solutie, pentru ca suntem absolut disperati si noi, si studentii. Si vorbim de cei mai buni studenti, doctoranzii si postdoctoranzii, 600 de studenti in aceasta situatie. Ei sunt elita invatamantului si aceasta elita nu poate fi sustinuta exclusiv de catre universitate, chiar daca noi avem niste angajamente luate fata de studenti, si cred ca aceasta problema este a doua problema mare cu care ne confruntam.

Taxa de avansare

In al treilea rand, avem un blocaj foarte mare venit din acte normative care nu au tinut cont de sistemul educational, si o spun cu parere de rau, reglementari care au fost facute de oameni care cred ca nu lucreaza in sistem sau, daca lucreaza in sistem, au fost probabil intr-un turn de fildes. Suntem in situatia in care, in acest moment, din informatiile pe care eu le detin, sunt 48 de teze de abilitare. Doar 48 de teze de abilitare din toata tara. Din Politehnica, noi avem noua teze de abilitare acum depuse la Ministerul Educatiei si mai avem inca 12 care sunt in asteptare in universitate. Fac precizarea ca odata ce criteriile de avansare, de promovare au fost modificate fara sa tina cont de realitatile romanesti, promovarea cadrelor didactice a fost blocata. Aceasta este consecinta faptului ca in trei ani de zile doar 48 de teze de reabilitare au ajuns la Ministerul Educatiei. Pe de alta parte, acesti profesori care vin sa sustina teza de abilitare trebuie sa plateasca in acest moment o taxa de 2.000 de euro, 1.500 de euro, plus TVA. Ca la cartofi. Cumparam un sac de cartofi, cumparam o teza de reabilitare, exagerez si fortez nota, imi cer scuze. Insa suntem tara europeana, membra a UE, care are o taxa prin care profesorii isi platesc avansarea. Doar in Elvetia mai este o taxa, dar de 200 de franci elvetieni, in conditiile in care un profesor are un salariu de 5.000 de franci elvetieni. In Romania, taxa de 2.000 de euro este salariul pe patru luni al unui conferentiar! Este aberanta aceasta situatie.

Ceea ce s-a intamplat din dorinta legitima de a incerca sa promoveze calitatea, performanta sistemului educational ar fi de inteles, dar lucrurile nu se pot aplica de pe o zi pe alta. Noi am modificat criteriile de promovabilitate – daca imi dati voie sa fac o comparatie, ca in stabilizarea din 1948. La stabilizare, toata lumea avea o anumita moneda, a acumulat anumite valori intr-o anumita moneda, care de maine a fost schimbata. Maine nu mai sunt valabile. Si asa sunt si in invatamant. De maine nu mai sunt valabile cartile, nu mai sunt valabile articolele, nu mai sunt valabile revistele, nu mai este valabil nimic din ceea ce am scris, scrieti de maine altceva. Ceea ce nu se poate. Principial nu se poate. Apoi, daca criteriile sunt bune sau sunt rele, felul in care s-au aplicat, din punctul meu de vedere, nu este acceptabil, si este o reactie destul de masiva, foarte multe universitati au reactionat, din fostii rectori, din actualii rectori, pentru ca nu se pot schimba lucrurile de azi pe maine. Sigur, noi nu spunem ca nu se pot schimba. Se pot schimba, dar cu adaptarea sistemului educational. Pentru ca sunt oameni care erau pregatiti sa intre intr-un anumit concurs cu profesori sau conferentiari si dintr-odata tot acest lucru nu s-a mai putut face.

Atac la corpul profesoral

Pe de alta parte, modificarile legislative au adus un atac puternic corpului profesoral in ansamblu. Corpul profesoral l-am privit ca o piramida. In varful piramidei au fost profesorii peste 65 de ani care au fost pensionati automat, fara nici un fel de discernamant. Sunt buni, sunt rai, mai putem sa-i tinem, nu mai putem sa-i tinem, avem, n-avem bani, cati dintre acestia sunt valorosi. Avem in universitate academicieni care au fost pensionati si suntem dintr-odata intr-o situatie complicata, pentru ca nu avem conducatori de doctorat care sa preia doctoranzii aflați in stagiu. Deci varful piramidei a fost lovit destul de puternic. Noi n-am spus niciodata ca toti profesorii sa continue, dar nici nu ne dorim ca toti sa iasa, deci trebuie facuta o analiza atenta in sistem pentru a vedea care sunt acei oameni care merita sa ramana in sistem si care sunt acei oameni care nu merita sau merita sub o alta forma, nu neaparat sa ramana cu drepturi depline in universitate, ci la plata cu ora la anumite activitati si asa mai departe. Segmentul din mijloc, cadrele didactice intre 35 si 45 de ani, a fost lovit prin blocajul promovarii. Dintr-odata, nu s-au putut scoate posturile la concurs, iar blocajul s-a produs prin aceste criterii. Iar baza acestei piramide a cadrelor didactice, si anume tinerii, sunt blocati datorita scoaterii posturilor la concurs, a blocarii posturilor, datorita salariilor mizere – imi dati voie sa spun acest lucru – si, nu in ultimul rand, si pentru ei blocajul prin criteriile de promovare. Si atunci, universitatea in ansamblul ei, nu doar Politehnica, se confrunta cu aceasta complicata dilema a profesorilor. Sunt oameni care nu-si mai doresc sa stea in invatamant. Pot sa va spun ca tinerii nostri, sefi de promotii, nu am reusit sa ii tinem in universitate in ultimii trei ani, cu toate eforturile extraordinare. Nu am reusit sa tinem decat patru oameni din sefii de promotie. Oameni absolut exceptionali. Marea majoritate deja nu mai pleaca in Europa, pleaca direct in Statele Unite.

– Cati studenti straini aveti? De unde vin?

In acest moment avem 1.500 de studenti straini, care vin in special la Facultatea de Inginerie Limbi Straine, care are mai multe domenii. In Facultatea de Inginerie Limbi Straine sunt absolut toate domeniile, de la calculatoare la chimie, de la mecanica la electronica. Vin din mai multe directii, pe de-o parte vin din zona magrebiana, Tunisia, Maroc, in mod special, Nigeria, pe de alta parte, sunt destul de multi straini veniti prin Erasmus, din Vestul Europei, Spania, Franta, Portugalia si, de asemenea, sunt cativa studenti care vin din zona asiatica.

Daca punctez acest lucru, dati-mi voie sa va spun ca am si o suparare pe care vreau s-o fac publica, in acest moment. In momentul cand vorbim de admiterea intr-un nou an universitar, universitatea noastra este extrem de preocupata de a atrage studenti straini, si avem un departament care se ocupa de aceasta zona extrem de activ, este prezent permanent. In acest moment, colegii mei sunt in Tunisia pentru a oferi aceasta ocazie potentialilor studenti de acolo.

Nu viza pentru Romania, da pentru Ungaria?

Dar ne-am confruntat cu probleme extrem de neplacute la oficialitatile romanesti. Spre exemplu, anul trecut universitatea a avut 1.300 de cereri de studenti din India. Din nefericire, va spun cu parere de rau, nu am reusit sa obtin nici macar o singura viza pentru studentii care veneau de acolo, si am avut 1.300 de aplicanti. Vreau sa fac precizarea ca din acesti 1.300 de aplicanti, 348 au depus actele si au platit taxele. Deci erau oameni care nu si-au exprimat doar o intentie de a veni, ci oameni care au fost determinati sa invete la Universitatea Politehnica din Bucuresti. Am primit primul raspuns oficial, desi aplicatia fusese depusa in luna septembrie 2011, in luna februarie 2012, pentru un singur student, si raspunsul a fost negativ. Hai sa nu vorbim de 1.300, ci de cei 348 de studenti din India care si-au depus taxele, nici macar unul dintre ei n-a primit viza in Romania. Fac precizarea faptului ca intelegem demersurile pe care oficialitatile statului roman trebuie sa le faca in a controla care este regimul acestor oameni. Suntem tara membra NATO, suntem tara membra a UE, insa nu pot sa nu remarc faptul ca universitatile cu care noi am lucrat in India si companiile cu care am lucrat in India, companii recomandate de catre Ambasada Romana, desi totul s-a desfasurat prin intermediul institutiilor statului roman, studentii n-au primit viza in Romania, dar au primit viza pentru Ungaria. Din informatiile pe care le am, peste 150 dintre cei care aplicasera la Politehnica sunt astazi in Ungaria si Cehia, tari si ele membre NATO sau ale UE, o dilema pe care nu reusesc sa o descifrez.

– Cat platesc studentii straini pentru a aplica in Romania?

Este cea mai mica taxa din Uniunea Europeana, fara doar si poate.

1400 de burse oferite de angajatori

– Cat?

2.400 de euro.

– Pe an sau pe luna?

Pe an! Taxa de scolarizare. Fac precizarea ca, spre exemplu, colegii nostri de la Medicina au o taxa de 5.000 de euro, care, de asemenea, este cea mai mica taxa din UE.

– In general, care este cea mai mare piesa de rezistenta a universitatii printre facultatile pe care le aveti?

Iata un lucru complicat, pentru ca sunt foarte multe facultati extrem de importante din mai multe perspective. Inainte de a va raspunde concret la intrebare as vrea sa fac precizarea ca asteptarile angajatorilor in ultimii ani sunt cu totul si cu totul altele, si ne confruntam cu un aflux, o presiune extraordinara a angajatorilor asupra universitatii pentru a putea furniza forta de munca calificata. In acest moment avem in universitate peste 1.400 de burse importante, burse oferite studentilor de catre angajatori, si vorbesc de burse care depasesc cu mult salariul mediu pe economie si care vin din companii private care-si doresc sa aiba o relatie, pe de-o parte cu universitatea, pe de alta parte cu studentul, pentru a putea sa isi selecteze inca din timpul facultatii oameni foarte bine calificati. Este o presiune extraordinara, iar ceea ce era o tendinta in anii 2000 s-a schimbat.

– Adica? Concret.

Categorii care au ramas in prim-plan, facultatile de Automatica si Calculatoare si, respectiv, Electronica. Acestea au fost piesele de rezistența intotdeauna. Pe de alta parte, este o presiune, o crestere a solicitarilor catre facultatile de Inginerie Electrica si Energetica. Cele doua facultati de care vorbeam mai devreme, Facultatea de Inginerie Medicala si Antreprenoriat au avut anul trecut noua candidati pe loc. Au avut noua candidati pe loc la facultatile de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor, Facultatea de Inginerie Medicala. Dupa care, categoric, concurenta foarte mare la Facultatea de Automatica si Calculatoare, Facultatea de Electronica, Facultatea de Energetica, de asemenea, Facultatea de Transporturi.

– Unde aveti/sunt locuri neocupate constant de cativa ani?

Nu avem. Nu raman locuri neocupate. Noi nu am avut locuri neocupate in Politehnica de patru ani.

– Candidatii respinsi la o facultate unde sunt opt-noua pe loc se pot redistribui la alte facultati?

Categoric, o redistribuire in interiorul universitatii exista de ani de zile si este una constanta. Avem si diferite specializari, pentru ca nu intotdeauna e o facultate, sub denumirea unei facultati sunt deschise toate specializarile universitatii. Spre exemplu, avem specializari noi, cum este specializarea de Design Industrial sau specializarea de Logistica, sau specializarile de la Facultatea de Inginerie Medicala, care are cateva directii importante, pe de-o parte imagistica, prelucrarea de imagine, pe de alta parte materialele, ca si componenta extrem de importanta, si, nu ultima componenta, Facultatea de Electronica si Mecanica Fina. Cand sunt multe specializari care intra sub denumirea unei facultati, studentii sunt foarte interesati de specializarile in sine.

– Unde este concurenta scazuta, chiar daca nu raman locuri libere?

Sunt facultatile din zona mecanica si ingineria materialelor in general, dar repet, in ultimii ani nici acestea nu au avut probleme. Anul trecut, cand toata lumea se astepta la un gol, dupa celebrul pact, dupa celebra selectie de la bacalaureat, Universitatea Politehnica si-a ocupat absolut toate locurile. In 2011, universitatea si-a ocupat in sesiunea din iulie 2011 aproape 80% din locuri, pana in septembrie ocupand suta la suta.

– Daca ar fi sa descrieti in putine cuvinte Universitatea Politehnica din Bucuresti, cum i-ati spune?

Politehnica din Bucuresti reprezinta, fara doar si poate, cea mai importanta universitate din Romania, universitate care anul acesta a ajuns la venerabila varsta de 194 de ani si care are, dincolo de o traditie extrem de importanta, un corp profesional foarte bun, are un renume extraordinar, are o legatura fantastica cu mediul economic si are ceea ce cred ca si-ar dori foarte multe dintre universitatile din lume, si anume acea garantie a succesului. Foarte multi oameni de succes au terminat UPB. Spre exemplu, 30% dintre liderii bancilor din Romania, nu neaparat presedinti si directori generali, au terminat Politehnica din Bucuresti. Zona importanta din media este astazi ocupata de absolventi ai Politehnicii din Bucuresti. De asemenea, sunt oameni care au terminat Politehnica si care sunt decidenti in zona politica, oameni extrem de importanti, si am vorbit doar de trei domenii. Si cred ca, dincolo de aceasta garantie a succesului, mai exista un lucru care diferentiaza aceasta scoala de altele: niciodata in 190 de ani, in Politehnica n-au existat suspiciuni cu privire la admitere, suspiciuni la finalizarea studiilor, suspiciuni la promovarea examenelor.

– Si practica cum o putem defini? Ce este, de fapt, reprezentativ la practica in

in viata fiecarui om?

Socotesc practica garantia succesului. Practica e garantia in primul rand a succesului scolar, dar este ca o temelie. Fara aceasta temelie nu exista șansa de a profesa in timp scurt și mai e un lucru. Dar nu i-as spune temelie, i-aș spune trambulina. Pentru ca fara sa calci pe aceasta trambulina, fara sa sari, fara sa beneficiezi de aceasta trambulina nu poți sa intri in viața reala decat pornind de jos, urcand treapta cu treapta, in timp ce practica devine o trambulina care te urca foarte repede cateva trepte pentru ca ințelegi fenomenele si deprinzi abilitatile necesare. Eu cred ca Școala Politehnica din București este importanta tocmai pentru faptul ca reușește sa explice studenților fenomenele, atat tehnice, cat și sociale si practice, concrete.