Intr-o maniera potrivita reputatiei sale de om al poporului, cantaretul prolific Tony Bennett a traversat National Mall din Washington, DC in 2009 pentru a vedea colectia de artefacte muzicale de la Muzeul National de Istorie Americana (NMAH). „In drum, cativa gardieni calare a Serviciului Parcului National l-au recunoscut pe Tony”, isi aminteste John Edward Hasse, curator emerit de muzica americana la muzeu, care a asteptat sosirea lui Bennett in acea zi. „Au sarit de pe cai, s-au pus in genunchi si au inceput sa cante: „Mi-am lasat inima in San Francisco”. … El a radiat de la ureche la ureche.”
Acest tip de afectiune l-a urmat pe Bennett de-a lungul carierei sale de sapte decenii in muzica. Cantaretul, care si-a facut propriul Great American Songbook, a murit vineri la varsta de 96 de ani. Din 2021, inca se afla in fruntea topurilor.
„Ascultatorii sai au inteles ca era un om autentic si profund dedicat si pasionat de acest mare si grozav corp de cantece care a trecut testul timpului si va continua sa reziste testului timpului”, spune Hasse. „Era cu picioarele pe pamant. Era umil. Avea integritate si compasiune.”
Nascut Anthony Dominick Benedetto pe 3 august 1926, in Long Island City, New York, cantaretul a fost crescut in Queens de imigranti italieni. Muzica rula in familie. Fratele sau mai mare a cantat arii la Metropolitan Opera in adolescenta, luand dupa tatal lor, care odinioara ii distra pe locuitorii Calabriei natale cu genul clasic italian. „Avea reputatia de a canta pe varful muntelui”, a spus Bennett pentru „Fresh Air” de la WHYY in 1998, „asa ca toata valea ar auzi asta”.
Ambii parinti ai lui Bennett au lucrat – mama lui ca croitoreasa si tatal sau ca bacan – pana cand tatal sau s-a imbolnavit grav si a murit cand Bennett avea 10 ani, cufundand familia in saracie. A urmat Liceul de Arta Industriala din Manhattan, dar a abandonat pentru a-si intretine familia lucrand in restaurante si saloane, punandu-si in valoare talentele muzicale.
„Am devenit chelner cantator”, si-a amintit Bennett la „Fresh Air”. „A fost singura slujba careia i-am spus: „Daca trebuie sa fac asta tot restul vietii, as fi fericit sa fac asta”.
Concertul nu a durat mult, insa. In 1944, Bennett a fost trimis in Europa pentru a se alatura fortelor americane care luptau in al Doilea Razboi Mondial. Luptand cu Divizia 63 Infanterie a Armatei din Franta si Germania, a supravietuit unor incurcaturi si a ajutat la eliberarea unui lagar de concentrare. Cand razboiul s-a incheiat, Bennett a ramas in Germania ca animator, cantand pentru trupe.
La intoarcerea acasa, in 1946, a reluat pregatirea muzicala, studiind vocea la American Theatre Wing School. A inceput sa cante in cluburi sub numele de Joe Bari. Intr-o seara din 1949, la un club de noapte din Greenwich Village, un membru al publicului i-a luat o placere deosebita cantaretului. Comediantul Bob Hope – clasat pe primul loc in box-office la Hollywood la acea vreme – a fost cel care i-a cerut lui „Joe” in varsta de 23 de ani sa-i insoteasca actul.
Bennett si-a amintit ca Hope a spus: „Hai, pustiule, vei veni la Paramount [Teatrul] si vei canta cu mine”, dar nu ca Joe Bari. „Nu i-a pasat de numele meu de scena… si m-a intrebat care este numele meu adevarat. I-am spus: „Numele meu este Anthony Dominick Benedetto”, iar el a spus: „Te vom numi Tony Bennett”. Si asa s-a intamplat. Un nou nume americanizat – inceputul unei cariere minunate si al unei aventuri glorioase.”
In anul urmator, Bennett a semnat cu Columbia Records, iar in 1951, piesa „Because of You” a devenit primul sau mare hit. Dupa cum scrie Andrew R. Chow pentru revista Time , „Cantecele sale dominau pe tonomat-urile din gelaterii si baruri din toata tara, facandu-l personajul unui star pop inainte ca rock-n-roll-ul sa se prabuseasca in America”. Bennett va continua sa lanseze peste 70 de albume si sa castige 19 premii Grammy competitive, cele mai multe dintre ele mai tarziu in viata. Proeminenta si productia sa s-au diminuat si au crescut, dar abilitatea si carisma care l-au lansat pe Bennett la celebritate i-au permis sa revina de nenumarate ori.
„El atingea atemporalul”, spune Hasse. „El a reprezentat excelenta. El a reprezentat arta. Dar a reprezentat si comunicarea cu oamenii obisnuiti si de-a lungul generatiilor. Era unic in acest fel.”
Bennett a comunicat nu numai intre generatii, ci si medii artistice. De-a lungul carierei sale de cantat, a practicat o alta forma de arta: pictura. Interesul lui a inceput cand era baiat, cam in aceeasi perioada a inceput sa cante. In timp ce muzica i-a adus faima, pictura i-a adus pace. Dupa cum a spus Bennett in 1995, a jucat pe drum de cand a fost recrutat de Hope. Cand a aparut oboseala, s-a indreptat catre pictura.
„Imi place sa pictez la fel de mult cum imi place sa cant”, a spus Bennett in 2006, descriind pictura drept „un mare lift” care i-a permis „sa ramana in aceasta zona creativa tot timpul”.
Artistul si-a diferentiat cele doua cariere prin semnatura sa: Ca cantaret, a fost Tony Bennett, dar ca pictor si-a folosit numele, Anthony Benedetto. Una dintre picturile in ulei ale lui Benedetto este gazduita in colectiile Muzeului American de Arta.
„Lucrarea pe care o avem este aceasta vedere frumoasa, cvasi-impresionista si realista a Parcului Central”, spune Randal Griffey, curatorul sef al muzeului. „Ii placea parcul, asa cum o fac multi new-yorkezi, pentru ca ii permitea sa se simta conectat la natura… in ciuda faptului ca era scufundat in oras.”
Potrivit muzeului, Bennett a spus odata: „Intotdeauna am visat sa am un loc care ar putea prinde lumina dupa-amiezii, astfel incat sa pot picta acel parc iar si iar”. De fapt, tabloul din 1998 descrie privelistea din apartamentul sau din New York.
In pictura, Bennett a gravitat catre natura, numind-o „seful”. Dar a fost si un portretist experimentat. A pictat multe legende ale jazz-ului, un gen cu care nu s-a identificat niciodata personal, dar l-a emulat continuu. Portretul sau al Ella Fitzgerald a fost donat NMAH in 2002, iar Galeria Nationala de Portret detine in colectiile sale reprezentarea in acuarela a lui Duke Ellington, ilustrata inaintea trandafirilor roz si a verdeata.
Bennett i-a mai pictat pe Dizzy Gillespie, John Coltrane, Miles Davis si Louis Armstrong, toti acestia care i-au influentat cariera, precum si pe Frank Sinatra, care a schimbat-o cantandu-si public laudele. In 1965, Sinatra a spus revistei Life : „Pentru banii mei, Tony Bennett este cel mai bun din domeniu”.
„Toti fanii sai au vrut sa afle despre ce vorbea el”, a spus Bennett pentru „Sunday Morning”. „Si din ziua aceea am fost vandut peste tot in lume.”
Bennett si a treia sotie a lui, Susan Benedetto, au fondat o scoala de arte in Queens in 1999. Beneficiarii au vrut sa-i dea numele cantaretei, dar acesta a refuzat. La cererea lui Bennett, instalatia a fost numita Frank Sinatra School of the Arts.
„Avea o inima mare si un ego autolimitat”, spune Hasse, comentand despre tendinta lui Bennett de a colabora si de a onora alti muzicieni.
In ultimul deceniu, Bennett si-a imprumutat carisma pop-ului modern. Condusa de fiul sau Danny Bennett, cariera croonerului si-a inceput ultima ascensiune in 1994, cand a cantat cu kd lang in emisiunea de televiziune „MTV Unplugged”. Mai tarziu, parteneriatul sau creativ cu starul pop Lady Gaga l-a prezentat pe Bennett unei noi generatii de fani.
Ambele albume pe care le-au inregistrat impreuna – Cheek to Cheek din 2014 si Love for Sale din 2021 – au castigat premiile Grammy pentru cel mai bun album vocal pop traditional. Pentru a sarbatori implinirea a 95 de ani a lui Bennett, perechea a sustinut un concert la Radio City Music Hall in 2021: ultima performanta publica a cantaretei. Seara s-a incheiat cu Gaga escortandu-l pe Bennett in afara scenei in timpul unei ovatii in picioare.
„El a fost la fel de magnetic si carismatic in persoana precum era pe scena sau pe ecran”, spune Hasse. „Imi place sa ma gandesc la el ca la un om al magiei artistice – clasa, integritate si inspiratie.”
