Top 10 citate din Dostoievski

Este de neiertat sa iti fi trecut adolescenta si sa nu fi citit Dostoievski. Pe langa imensul efect binefacator pe care il are asupra constiintei tale, intotdeauna este bine sa citesti… mult! Printre cartile pe care ar trebui sa le cititi se numara Netoshka Nezvanova, Idiotul si… Nopti Albe. Acestea trei le consider a fi unele dintre cele mai bune romane ale distinsului scriitor. Iata mai jos 10 citate din Nopti Albe. Cu siguranta veti dori sa cititi aceasta carte dupa ce o “rasfoiti” putin in articolul ce urmeaza:

10. Era o noapte minunata,

o noapte cum numai in tinerete pot fi noptile, iubite cititorule. Bolta instelata era atit de luminoasa, in-cit, privind-o, te intrebai fara sa vrei : cum e cu putinta oare, ca sub firmamentul acesta de vraja sa mai existe si oameni posomoriti ori cu toane ? E foarte tinereasca, desigur, si aceasta intrebare, iubite cititorule, deie Domnul ca ea sa-ti insenineze cit mai des sufletul ! Alunecind insa cu gindul la feluriti oameni imbufnati si cu toane, mi-am amintit si de starea mea sufleteasca in tot cursul acelei zile. Un sentiment ciudat de instrainare puse pe nesimtite stapinire pe mine, chiar din zori. incercam senzatia penibila a omului insingurat care deodata se simte parasit si uitat de toti. Oricine este in drept, fireste, sa ma intrebe : dar cine erau acesti „toti” ? de vreme ce, in cei opt ani de cind locuiesc aici, la Pe-tersburg, n-am reusit sa leg aproape nici o cunostinta.

9. Ei nu ma cunoscusera,

desigur, dar eu ii cunosteam… ii cunosteam de aproape, caci le studiasem atit do bine chipurile, incit am ajuns sa le admir cind sint voioase si ma simt tare abatut cind le vad intunecate. Am ajuns chiar sa leg un fel de prietenie cu un batrinel, pe care, nu e zi de la Dumnezeu, sa nu-l intilnesc, la aceeasi ora, pe Fontanka. Are o infatisare atit de grava si e atit . de cufundat in ginduri! Tot timpul mormaie ceva pe sub nas, gesticuleaza cu mina stinga, iar in dreapta tine un baston lung, noduros, cu maciulia aurita. Chiar si el m-a observat si manifesta fata de mine o simpatie sincera. Sint convins ca, daca s-ar intimpla sa nu fiu la ora obisnuita si pe locul stiut de pe Fontanka, l-ar cuprinde ipohondria. Iata de ce citeodata aproape ca ne si salutam, mai ales cind amindoi sintem in buna dispozitie

8. Am ratacit astfel mult,

pina cind — potrivit obiceiului meu —am izbutit sa uit cu desavirsire unde ma aflu si m-am pomenit la marginea orasului. Recapatindu-mi deodata buna dispozitie, am trecut dincolo de bariera si am apucat pe drumul dintre lanuri si finete, simtind cum dispare oboseala din madularele-mi ostenite, cum inviorarea imi umple fiinta intreaga si cum o povara apasatoare mi se ridica de pe suflet. Toti trecatorii ma priveau cu simpatie si doar ca nu ma salutau ; toti pareau cuprinsi de o rara multumire si toti, pina la iinui, fumau tigari de foi. Eu insumi ma simteam coplesit de un inexplicabil sentiment de beatitudine, ceea ce nu mi se mai intamplase niciodata. Ca si cind m-as fi pomenit deodata undeva in Italia —atit de puternic navalea in sufletul meu natura, uimindu-ma, improspatind fortele inimii mele de ora-sean aproape bolnav, de om aproape sufocat intre zidurile orasului

7. Ea alerga ca vintul,

dar domnul cel ametit de bautura se apropia tot mai mult de dinsa, iata ca o si ajunse, fata tipa — si… binecuvintez providenta pentru admirabilul ceatlau noduros pe care de data aceea se intimplase sa-l am in mina dreapta. Cit ai clipi din ochi, m-am pomenit de partea cealalta a strazii si pina sa apuce a-i mai spune ceva, nepoftitul domn  luind in consideratie „argumentul’^convingator din mina mea dreapta, se dadu la o parte, tacut; abia dupa ce ne-am departat, hat! incepu sa vocifereze, adresindu-mi o sumedenie de vorbe tari. Cuvintele lui insa abia daca mai ajungeau pina la noi.Dati-mi mina, i-am spus necunoscutei mele, si el nu va mai indrazni sa se lege de noi.

Fara sa scoata o vorba, ea imi intinse mina inca tremurind de emotie si de spaima. O, nepoftitule domn ! cum tebinecuvintam in momentul acela ! Am aruncat o privire fugara asupra ei: era foarte draguta si bruneta —ghicisem ; pe genele ei negre mai straluceau inca lacrimile stirnite de spaima prin care trecuse sau de amaraciuneade mai inainte, poate — greu de spus. Dar pe buze ii inflorea un zimbet. Ma privi si ea pe sub gene, rosinduseusor si coborin-du-si apoi ochii in pamint.

6. — O,

dumneata mi-ai ghicit firea chiar din prima clipa ! raspunsei eu, entuziasmat de faptul ca fata pe care o tineam de mina era desteapta, ceea ce, pe linga frumusete, nu strica niciodata. Da, ai ghicit de la intiia privire cu cine ai de-a face. Asa este — n-am sa ascund — cu femeile sint un timid, sint tulburat cel putin tot atit de mult  cit ai fost tulburata si dumneata cu citeva clipe mai inainte, cind acest domn te-a speriat… Uite, si acum mai sint parca infricosat. Mi se pare ca e un vis, desi nici in vis nu mi se nazarise cindva ca voi ajunge sa stau de vorba cu o femeie.

5.  — Ei da, intocmai ;

dar te implor, pentru numele lui Dumnezeu, fii putin mai induratoare. Judeca si dumneata cu cine stai de vorba. Caci, uite, am douazeci si sase de ani si… n-am cunoscut niciodata pe nimeni, nici o fata. Cum as putea, asadar, conversa in cuvinte mestesugite si absolut nimerite ? Sint convins ca ai prefera ca intre noi totul sa fie deschis, sincer… Sa vezi, eu nu stiu sa tac atunci cind inima din mine vorbeste… Dar, in sfirsit, asta n-are nici o importanta… Ma crezi ? N-am cunoscut nici o femeie, niciodata ! Nici una ! Desi visez, in fiecare zi visez ca totusi voi intilni cindva pe cineva… Ah, daca ai sti de cite ori m-am indragostit in felul acesta !…

— Cum asa ? De cine ?— De nimeni, de un ideal… de faptura care mi se va arata in vis. in visarile mele, plasmuiesc romane intregi

4. — Ei, iata ca ai ajuns teafar !

ma intimpina ea surizatoare, stringindu-mi amindoua miinile.

— Sint aici de doua ore. Nici nu-ti inchipui ce-a fost cu mine toata ziua!— Stiu, imi inchipui… dar sa ne intoarcem la ale noastre. Vrei sa-ti spun de ce am venit ? Doar nu pentru aflecari amindoi, ca ieri. De-acum incolo trebuie sa fim mai intelepti. Aseara m-am gindit mult la toate acestea.— Dar in ce fel, in ce fel crezi ca am putea fi mai intelepti ?

3.— Dar ce soi de faptura esti ?

Lamureste-ma, te rog ! Dar ia ;stai, mi se pare ca incep sa inteleg ! Cred ca ai, casi mine, o bunica. A mea este oarba si, de cind ma stiu, nu ma lasa sa ies nicaieri, ineit aproape ca m-am dezobisnuit sa vorbesc. Iar cind cu vreo doi ani in urma, am facut o strengarie, vazind ca nu ma poate tine in friu, m-a chemat linga ea si mi-a prins cu un bold rochia de-a ei, asa ca de atunci stam astfel agatate una de alta zile intregi ; bunica, desi oarba, impleteste la ciorap ; iar eu, asezata linga dinsa, ori cos ceva, ori ii citesc vreo carte cu glas tare ; ti se va parea foarte ciudat, poate, dar uite ! asa imi petrec viata de doi ani de zile, agatata de poala bunicii…— O, Dumnezeule, ce nenorocire ! Dar eu, eu n-am o astfel de bunica.— Pai, daca nu ai o bunica, atunci cum poti sta tot timpul acasa ?…— Va sa zica, vrei cu tot dinadinsul sa stii ce fel de om sint eu ?— Exact! Asta vreau sa stiu !— In sensul cel mai strict al cuvintului ?— in sensul cel mai strict al cuvintului!— Fie, daca-i asa ! Poftim : eu sint un tip

2. Astazi a fost o zi trista,

ploioasa, fara o raza de lumina, asa cum are sa fie si batrinetea mea. Ginduri stranii ma asalteaza, senzatii atit de sumbre au poposit in mine, mintea mi-e napadita de un noian de intrebari tulburi — si nu stiu cum, parca puterile si vointa m-au parasit, nimic nu mai mi-ajuta sa gasesc raspunsuri. Nu mie imi este dat sa le dezleg pe toate ! Astazi nu ne vom vedea. Ieri, cind ne luam ramas bun, norii incepusera sa acopere cerul si cobora ceata. Am presupus ca ziua urmatoare are sa fie o zi urita ; ea nu mi-a raspuns — ar fi fost poate ca si cum s-ar fi rostit impotriva ei insasi;

1. — Ma gindesc

la dumneata, cit esti de bun… As fi de piatra daca n-as simti-o…