Pe 27 februarie, președintele rus Vladimir Putin le-a ordonat șefilor săi apărării să plaseze forțele nucleare ale țării într-o „datorie specială de luptă”. La primele ore ale zilei de 24 februarie, când și-a făcut declarația televizată în care a anunțat invadarea Ucrainei, a făcut o altă amenințare abia acoperită, avertizând alte țări să nu intervină sau, altfel, s-ar putea confrunta cu „consecințe pe care nu le-au văzut niciodată”. Cu câteva zile înainte de începerea atacului, forțele armate ruse efectuaseră manevre folosind arme cu capacitate nucleară.
Ce înseamnă din punct de vedere tehnic ordinul dat ministrului apărării și șefului statului major al forțelor armate ale Federației Ruse? Care este logica de bază a lui Putin care intensifică retorica nucleară? Este liderul rus cu adevărat pregătit să fie primul care detonează un dispozitiv nuclear împotriva unui inamic de la atacurile de la Hiroshima și Nagasaki din timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Folosirea amenințării nucleare de către liderul unei superputeri, cea mai îngrijorătoare din ultimele decenii, agravează foarte mult tensiunile declanșate de asaltul Rusiei asupra Ucrainei.
Până acum, reacția liderilor occidentali a fost limitată. Statele Unite nu și-au ridicat nivelurile de alertă nucleară, iar mesajele oficiale au condamnat escaladarea lui Putin, dar încearcă să transmită calm. O proporție semnificativă de experți consideră că opțiunea nucleară este atât de delirante încât să fie neplauzibilă. „Știm cu toții că Putin este imprevizibil, că face lucruri pe care nimeni nu le-ar crede că le va face, dar cred că acest lucru nu este posibil”, spune William Alberque, directorul de strategie, tehnologie și control al armelor la Institutul Internațional pentru Studii strategice (IISS) la Londra.
Dar sunt alții care nu sunt de acord. Francesca Giovannini, directorul executiv al Proiectului privind gestionarea atomului de la Centrul de Știință Belfer de la Harvard Kennedy School, consideră că opțiunea nucleară, deși improbabilă, nu ar trebui exclusă complet. „Circumstanțele sunt foarte complexe”, argumentează ea. „Și el [Putin] este supus unei presiuni uriașe.”
Este imposibil de știut exact ce se întâmplă în capul persoanei care ar trebui să dea ordinul de a lansa un astfel de atac, dar există o serie de elemente care oferă context pentru a interpreta situația. Iată câteva dintre acestea.
Sensul tehnic al ordinului lui Putin
Instrucțiunea dată de Putin duminică nu se încadrează clar în categoriile nucleare rusești despre care se știe în Occident. Funcționarii și experții guvernamentali au subliniat faptul că nu corespund unei nomenclaturi standardizate precum sistemul DEFCON din Statele Unite și, de asemenea, că aceasta nu este o stare de alertă maximă și este mai probabil un nou tip de mesaj politic.
Luni seara, surse de la Pentagon citate de agenția de presă Reuters au declarat că nu au detectat nicio mișcare relevantă de arme. Ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a raportat luni președintelui Putin că măsura pe care a solicitat-o a fost pusă în aplicare și că personalul aflat în funcții din cadrul structurii de comandă nucleară a fost întărit, potrivit agenției de presă rusă TASS. Dacă aceasta ar fi singura consecință a mișcării, ar fi o măsură substanțial irelevantă.
Atât Rusia, cât și Statele Unite – principalele puteri nucleare ale lumii – au întotdeauna un procent din arsenalele lor nucleare gata de utilizare. Acestea constau dintr-o parte strategică, care are rază lungă de acțiune, și include rachete lansate de la sol (fie din silozuri, fie din unități mobile), din mare (în submarine), sau pe calea aerului (în bombardiere); și apoi există o secțiune tactică, cu o rază mai mică, și, de asemenea, cu focoase mai puțin puternice.
Aceste arme acționează ca un factor de descurajare în funcție de credibilitatea răspunsului și de aceea o parte din arsenal este întotdeauna gata pentru a fi folosită la un moment dat. În decembrie anul trecut, șeful Statului Major al Rusiei, Valery Gerasimov, a declarat că 95% dintre rachetele nucleare strategice ale țării sunt în permanență pregătite pentru luptă. Nivelul de alertă poate crește prin creșterea numărului de focoase încărcate pe rachete, creșterea numărului de submarine înarmate care sunt dislocate etc. Dar, cel puțin deocamdată, măsuri de acest fel nu par să fi fost întreprinse de Rusia.
Logica escaladării retorice a lui Putin este destul de clară. „Ceea ce arată mesajul său este că vrea să câștige acest război cu Ucraina, se teme că Occidentul va interveni direct și vrea să se asigure că suntem cu toții în afara conflictului”, explică Alberque, care a lucrat pentru NATO înainte de a se alătura IISS.
Țările occidentale au arătat clar că nu au intenția de a lupta împotriva Rusiei, dar Putin a observat o dorință din ce în ce mai mare de a trimite arme în Ucraina. Amenințările sale caută să introducă din start cea mai extremă și îngrijorătoare variabilă în calculele Occidentului, cu speranța că va servi drept element care va inhiba deciziile viitoare.
Doctrina nucleară rusă
Doctrina rusă care a intrat în vigoare printr-un ordin executiv al lui Putin la 2 iulie 2020 stabilește patru condiții în care Rusia își va folosi armele nucleare:
- Primirea de date fiabile privind lansarea de rachete balistice împotriva teritoriului Federației Ruse și/sau aliaților săi;
- Utilizarea armelor nucleare sau a altor arme de distrugere în masă de către un adversar împotriva Federației Ruse și/sau a aliaților săi;
- Un atac al unui adversar împotriva infrastructurii militare sau guvernamentale critice a Federației Ruse, a cărei perturbare ar submina capacitatea de răspuns nucleară;
- Un atac împotriva Federației Ruse cu folosirea armelor convenționale atunci când acest lucru pune în pericol existența statului.
Niciuna dintre aceste condiții nu pare să fie de departe imaginabilă în prezent. Pentru a-și justifica decizia, Putin a citat „declarații agresive” făcute de unii dintre înaltul comandament al NATO.
Disponibilitatea de a face de neconceput
Logica normală ar face să se creadă că este de neconceput ca Putin să ordone un atac nuclear în împrejurări ca acestea. Este neplauzibil ca condițiile din doctrina rusă să fie îndeplinite, iar represaliile care ar putea fi declanșate ar fi fără precedent. Acesta este unul dintre argumentele invocate de Alberque pentru a exclude această opțiune.
„Cred că ar declanșa o reacție generalizată care ar duce la izolarea totală a Rusiei”, explică expertul. „Chiar și țări precum China ar face pași în această direcție. Lucruri precum expulzarea Rusiei din Consiliul de Securitate al ONU ar fi luate în considerare și acesta ar fi într-adevăr începutul sfârșitului Rusiei. Cred că Putin știe că acesta este un scenariu credibil.”
Alberque subliniază, de asemenea, argumentele militare. „Unde ar lansa bomba? În Marea Neagră sau într-o pădure, ca un avertisment cu consecințe radioactive? Sau o monstruozitate într-un oraș? Forțele ucrainene nu sunt adunate pentru ca o lovitură precisă împotriva lor să aibă sens… Nu există nicio opțiune care să aibă sens.”
În plus, după cum au subliniat mulți experți, forțele armate ruse au o putere de foc uriașă doar cu armele lor convenționale, ceea ce înseamnă că ar putea provoca distrugeri în masă fără a fi nevoie să recurgă la arme nucleare.
Dar sunt alții care nu văd situația atât de clar. În primul rând, datorită istoricului dovedit al lui Vladimir Putin în ceea ce privește depășirea granițelor, a face mișcări imprevizibile, a fi pregătit să-și asume riscuri tot mai mari pentru a-și apăra interesele. Atunci unii au început să indice o posibilă pierdere a unui anumit simț al realității, care este imposibil de dovedit sau altfel, dar care acum atârnă peste el. Autocratul a trăit o singurătate prelungită, obișnuit cu sentimentul larg răspândit de paranoia din URSS și, bineînțeles, din KGB, care erau terenurile lui de antrenament. După ce l-a întâlnit în 2014, fostul cancelar german Angela Merkel i-a spus președintelui american de atunci, Barack Obama, că simțea că Putin trăiește într-o altă lume, potrivit The New York Times.
Și apoi sunt circumstanțele extreme ale momentului. „Cred că se află sub o presiune internă uriașă”, spune Giovannini. „Nu e nebun. Nu cred că ar lansa o bombă strategică. Dar mă îngrijorează că ar putea lua în considerare opțiunea uneia tactice. Pentru a trimite un mesaj că este pregătit să facă orice pentru a apăra interesele Rusiei. Gândindu-mă că poate un atac cu un focos tactic în Ucraina nu ar declanșa o reacție militară a NATO împotriva Rusiei.”
Alți experți respectați, precum François Heisbourg, au sugerat, de asemenea, că amenințarea nu poate fi exclusă complet, printre altele, pentru că istoria a arătat că Putin nu blufează.
Statele Unite și Rusia au cele mai mari arsenale nucleare din lume – de fapt, acesta din urmă este ușor superior din punct de vedere cantitativ, conform datelor din Buletinul Oamenilor de Știință Atomică, cu 6.000 de focoase nucleare în total. Desfăşurarea armelor strategice este limitată de noul tratat START, care a fost semnat de SUA şi Rusia. Dimensiunea nucleară a fost de o importanță cheie în timpul eforturilor lui Putin de a moderniza forțele armate ruse. Ministrul Apărării Şoigu a raportat în decembrie că, ca urmare a anilor de muncă, armele şi echipamentele moderne reprezintă acum 89% din „trio-ul nuclear” pământ, mare şi aer. Rusia a dezvoltat noi sisteme de livrare și are, de asemenea, un arsenal larg de focoase nucleare tactice.
Creșterea retoricii nucleare vine într-un context îngrijorător. Pe de o parte, trebuie remarcat faptul că Belarus tocmai a organizat un referendum pentru a-și modifica Constituția și a permite transformarea sa într-un stat nuclear. A fost aprobat cu 65% din voturi pentru, conform datelor de la regim.
Pe de altă parte, acesta este un moment important în acest moment pentru renegocierea pactului nuclear cu Iranul, un proces care este în desfășurare de multe luni și care este departe de a fi simplu.
Între timp, administrația președintelui american Joe Biden lucrează la definirea doctrinei sale nucleare, iar amenințările lui Putin ar putea influența acest proces și ar putea oferi argumente celor care fac eforturi pentru stabilirea unor linii roșii mai agresive. Fără îndoială, acest lucru va consolida perspectiva prezenței prelungite a armelor nucleare americane pe baze europene, lucru care în trecut a făcut obiectul unor dezbateri intense. Acesta este un alt efect advers cauzat de propriile inițiative ale Kremlinului – cel mai recent din ceea ce devine o listă foarte lungă.
